.Am o fata de aproape 16 ani, am adoptat-o, stie tot adevarul, nu ...

O sa o puteti da afara când face 18 ani, , o evacuați și gata . Poate pleca la iubi sau unde doreste, va fi majora și aia e. Aveti dreptul la liniste

Pai mai e mult pina atunci,de aia am scris oarecum pe acest forum,gandindu-ma ca nu stiu….poate sunt ceva solutii sau alte legi,sa stea la noi in casa pina om ajunge la stirile ProTV ca a bagat cuțitul in noi in somn?
Ca de aici mai bine nu va fi duoa cum vad eu,ci tot mai rău si mai rău

Dacă urmează o formă de învățământ vor putea de abia la vârsta de 26 de ani... iar școli postliceale sunt o grămadă, dacă nu facultate și master.
Cât privește comportamentul este unul tipic vârstei si al unui copil care a avut cam tot ce si-a dorit si multă libertate, mai puțin cel cu mușcat și sărit la bătaie dar și fazele acestea sunt tot din cauza unei bunătățile și libertăți prost înțelese.
Dar trebuie cum se spune tăiat răul de la rădăcină și aș începe cu o plângere la poliție împotriva iubitului, pentru sex cu o minoră și cerut și un ordin de restricție pt acesta. Apoi discutat cu cei de la DGASPC și luate anumite măsuri de corectare a comportamentului fetei. În sensul în care sa cadeti cu ei de acord iar dacă dumneavoastră îi veți impune anumite restricții iar ea reclamă ei să vă susțină si chiar să îi explice că există riscul să fie scoasă din mediul familial și să fie încredințată lor. Și treptat să îi impuneți anumite reguli legate de plimbatul în oraș, școală, mici treburi casnice împreună cu unele mici recompense. Începeți cu ea ca cu un copil de 5-6 ani... duci gunoiul primești ceva, iti faci curățenie în cameră primești altceva, că bănuiesc că nici asta nu face.
Succes și nu vă speriați, e vârsta și va trece!

gi-jane2 a scris:

Eu cred ca nu cerea acum adidași de 60o daca in copilărie ati fi corectat astfel de porniri.
Da, faceți ce trebuie, ignorați cerințele absurde și când face 18 ani, aratati-i usa. Pana la urma, dragoste cu sila nu se poate.
Copilul are și el nevoile lui, traumele lui, dar dacă nu vrea ajutor...nu prea aveți ce face. Probabil ca nici nu găsiți calea sa ajungeți la suflețelul ei.

Buna ziua,
am gasit aceasta postare intr-un alt topic, poate va ajuta:

"Am 19 ani si jumatate, sunt eleva in clasa a 12-a si ma intreb daca aceasta fetita ar fi fost nascuta de mama care a crescut-o, cum ar fi procedat dansa in aceasta situatie? Nu ar fi avut posibilitatea sa se gandeasca la varianta subiectului deschis de Dvs.

Am sa va spun o poveste adevarata.

Pe scara cu bunica mea locuieste o familie care cu multi ani in urma a adoptat o fetita. Era cuminte si avea un comportament normal. Prin "bunavointa " vecinilor, cand era in clasa 5-a, a aflat ca este infiata de aceasta familie. Nu le-a spus nimic parintilor, insa a inceput sa se comporte altfel. Erau in acea vreme niste stilouri chinezesti, cu penita foarte subtire. A facut gauri cu penita, in peretele de langa biroul unde-si facea temele. Scotea carnea din congelator si o arunca afara pe fereastra, cainilor si pisicilor. Nu a mai invatat si a inceput sa fure din casa bani. Dupa un an in care parintii nu au reusit sa o aduca pe calea cea buna si nici sa scoata de la ea vreo explicatie, mama a gasit o scrisoare. Era pentru dansii, parintii care o cresteau si in care isi explica comportamentul. Si ii ruga sa fie dusa acasa, la familia care o abandonase, la mama ei naturala.

Ca sa scurtez, vecinii bunicii mele au pregatit bagajele fetei, i-au pus toate jucariile, au urcat-o in masina si au mers cu ea la parintii naturali ai acesteia. Fata fusese infiata de la o familie saraca, care mai avea alti 10 copii, ea fiind ultima nascuta. Erau din aceiasi comuna sau sat cu parintii mamei care adoptase fetita. Cand s-au apropiat de casa in care locuia familia ei naturala, peisajul era dezolant. O casa din chirpici si in strada toti fratii ei, mai mult dezbracati decat imbracati. Mama care o crescuse a luat-o de manuta, i-a luat bagajele si i-a spus ca aceea este familia ei adevarata, unde ea vrea sa traiasca. Fetita a avut un soc, a inceput sa planga...atunci a realizat ca era un copil norocos ca avea astfel de parinti care o cresteau. S-a intors spre dansii, le-a cerut iertare si i-a rugat sa o duca acasa la ei, pentru ca acolo este adevarata ei casa si adevaratii ei parinti.

A fost o lectie pentru copilul de atunci, care astazi este medic pediatru."

Cu parere de rau dar pe aceasta cale viitorul nu suna bine. Acum haine de firma, poate si Iphone16, apoi permis de conducere si apoi BMW. Problemele nu sunt pentru ca fata este infiata, ci pentru ca ati dorit sa-i daruiti mult, fara conditii si limita financiara. Refuz sa ma gindesc cum va va fi la batrinete, pe o pensie contributiva si cu toate resursele financiare diminuate de cheltuielile cu mofturile copilului. Sa nu uitati ca fata va mosteneste vreti nu vreti. Mai cititi va rog o data postarea @marianliviuh si @hhs, poate veti putea raspunde la intrebarea: ce e de facut? Si nu uitati ca factorul perturbator=iuby poate fi pus la punct legal caci este major. Cu parintii lui nu aveti ce discuta din acelasi motiv. Fata trebuie sa priceapa ca o asteapta munca si autofinantarea, caci parintii nu au nici o obligatie de intretinere dupa 18 ani. Mai bine sa pareti nebuni decit slabi de inger. E doar o idee.