pot sa-mi vad copilul,fara a fi obligat sa "inghit "prezenta fostei mele sotii?

Nu trebuie "sa demonstram ca suntem dezinteresati de faptul ca incredintarea lui ne-ar aduce foloase materiale noua si nu copilului", caci incredintarea nu aduce foloase materiale nimanui, ba chiar saraceste toate partile implicate...
In plus, nu trebuie sa dovedim in instanta buna-credinta, ea se prezuma. In sistemele normale de drept, in alea unde nu esti vinovat de la bun inceput.

Cat despre situatia de fapt, e cel putin ciudat sa nu va fi ajutat cei de la Protectia copilului, de regula il sustin pe celalalt parinte cand unul e atat de neglijent; si da, au sustinut si tati, si mame, in functie de situatie si copil.
Va spun sincer, e tare ciudat sa fi reusit dv. sa dovediti toate astea si sa nu obtineti reincredintare... sau poate imi scapa ceva.

:(trist ce ati povestit d-voastra,domnule kennso,aviz doamnei teodora77 care punea doar problema pensiei alimentare "cum ca ne-am exprima"patetic"in ceea ce privesc obligatiile fata de copii nostri".
Eu cred ca nu ar trebui sa va descurajati,pt ca timpul nu sta in loc si va rasari soarele si pe strada noastra!
As vrea totusi s-o intreb pe doamna avocat ,Avlil,in ce conditii poate hotara copilul singur,cu cine ii este mai bine sa stea,pentru ca stiu un caz asemanator al unui vecin,caruia i-au fost incredintati ambii baieti de 7 si 8 ani,pt faptul ca si-au exprimat libera dorinta de a sta cu tatal?!(s-a constat in urma unei anchete sociale la domiciliul mamei si a celor expuse de cei de la protectia copilului ca astia nu erau crescuti si educati corespunzator,chiar si cu pensia alimentara de 1000 de euro/luna).

"Copilul" poate hotari singur dupa ce e major; altfel, nu are cum decide singurel, ci cu acordul Autoritatii sau/si a instantei de judecata.
Parerea exprimata de copii se interpreteaza conform legii 272 si a Conventiei care este transpusa in aceasta lege, atat. Ea se coroboreaza cu probele din dosar.

In acest sens , ne lamureste legea 272/2004 ,

Art. 16
(1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.


Art. 30
(1) Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.
(2) Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in prezenta lege.
(3) Parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.

Art. 31
(1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.
(3) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.

Art. 32
Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.


Audierea copilului cu varste peste 10 ani , in camera de consiliu, e obligatorie.Vointa acestuia poate fi aflata chiar inainte de implinirea acestei varste .
Practica instantelor de judecata e aceea de a incredinta copiii mamelor , spre crestere si educare, datorita unei puternice legaturi afectiva intre ei si aceasta.
Desigur , exista si exceptii in acest sens.Lipsa sustinerii materiale, existenta unor conditii de trai impropririi , instabilitatea emotionala pot conduce la ideea ca tatal este mai potrivit pentru a-si indepli atributiile parentale prin crestere si educare, iar mama , sa pastreze legaturi persoanale printr-un program de vizita, stabilit de catre instanta de judecata , tot in acord cu interesul superior al copilului.

Multumesc pentru raspuns,doamnelor Avlil si Stoica!!