sexul si divortul

Consider ca va puteti raspunde singura la intrebare punindu-va in situatia femeii respective... Dvs. v-ar conveni sa fiti tratata astfel de sot? Desigur nu numai activitatea sexuala dintre soti conteaza intr-o casnicie, dar sotul neglijat ce sa faca? Sa aiba amant/amanta si sa ramina cu statutul de "casatorit" numai pentru ca au "n" ani in comun si copil/copii? Credeti ca este mai "moral" asa? Stim prea bine ca societatea "condamna" si acest lucru. :D
In definitiv numai ei (sotii) stiu ceea ce s-a intimplat in viata lor si motivele care au dus la acel divort.
Cred ca invocarea neglijarii sexuale intr-un proces de divort este un motiv pertinent.

Poate sa fie apetit pentru sex cat cuprinde, daca lipseste iubirea, dragostea, intelegerea, respectul reciproc, intrajutorarea si comunicarea, acel cuplu sau familie are o problema.

Buna ziua,
Fiecare casnicie este unica, in felul ei...ca si cei implicati in acea casnicie.:)

Nu exista o regula care sa se aplice tuturor casniciilor insa, ceea ce pot sa spun, cel putin prin prisma cazurilor de divort avute in ultimii zece ani,este faptul ca satisfacerea sexuala, pentru o femeie cel putin, nu este pe primul loc, desi unii barbati (nu generalizez) au impresia ca doar asta este in capul unei femei...mai ales a unei femei care are doi copii...si pot sa spun sincer ca teoria asta este falsa.:">

Cei care nu au copii, nu inteleg ce inseamna/implica acest lucru, mai ales pentru o femeie care este ca si singura in conditiile in care "cel care ar trebui sa o ajute" sta tot timpul la calculator, nu o ajuta in casa, ii vorbeste urat...si este doar un exemplu...pentru ca "a avea grija de copii si de casa", in marea acceptiune a unor barbati, echivaleaza cu a nu face nimic...deoarece, spun acestia, este obligatia primordiala, nativa a femeii (unii ar spune ca este si genetica si poate chiar nu ar gresi dar...).Surpriza...:):) pentru ca, iata, femeia "din zilele noastre", are curajul sa spuna "ceea ce isi doreste" pentru a se simti implinita si fericita, are curajul sa ia atitudine impotriva abuzurilor (psihice, fizice etc.), are curajul sa lupte pentru un viitor mai bun pentru copii sai, si consider eu, ca sunt lucruri absolut normale de care o femeie are nevoie pentru a putea creste unul/doi copii sau mai multi, asa cum trebuie, cum ar trebui.

Mai sunt insa si femei, poate mult mai curajoase decat altele, as zice eu, care traiesc casnicii similare, in promiscuitate, si care spera ca partenerii lor "vor constientiza" lucrurile de care ele au nevoie si care spera intr-o schimbare comportamentala pozitiva a partenerului lor, si aleg sa suporte singure "greul casniciei", din motive ce tin de educatie, prejudecati, religie iar unele, chiar reusesc sa creeze armonie in casnicia lor.

Pretul unui astfel de comportament este ca si riscul asumat de fiecare femeie care hotaraste sa lupte intr-o casnicie cu un partener "dificil"...cu cat riscul este mai mare, cu atat si succesul este mai mare...nu?

Probabil ca si din aceasta cauza "rata divorturilor" din ultimii ani a crescut...

Femeile in mare parte ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa-si aprecieze valoarea si sa considere ca si cu doi copii, pot sa traiasca mai frumos, in liniste si armonie...dar singure sau cu o persoana care sa le creeze aceasta stare de confort psihic in primul rand si apoi fizic, material, spiritual.

Nici nu ma mira faptul ca, femeia ce face subiectul prezentei discutii, a cautat :comunicare, afectiune, intelegere si ajutor (chiar si moral...conteaza cel mai mult...) la un alt barbat...iar faptul ca aceasta armonie se completeaza cu o relatie intima, sexuala...consider eu, si nu numai eu, este un lucru absolut normal.

Toate relatiile au un lucru in comun-unul doreste binele celeilalte persoane.Intr-un parteneriat adevarat, nevoile partenerului sunt tot atat de importante ca ale tale insuti.Cu nimic mai importante, cu nimic mai putin importante.Exact la fel de importante.

Paul Ferrini in cartea sa "Linistea inimii" defineste perfect notiunea de casatorie descriind exact raspunsul la intrebarea userului:) :

"Pasiunea sexuala este o parte din atractia completa pe care o simti fata de cealalta persoana.Ori de cate ori sexul se rupe din intreg, el devine o forma de atac.Multi oameni se angajeaza intr-o legatura sexuala in care devotamentul lipseste.Acesta este inceputul unui proces de fragmentare, care adesea culmineaza prin infidelitate.Dar acest lucru nu se poate intampla, decat daca, mai intai, unul dintre parteneri desacralizeaza relatia, angajand-o in legaturi sexuale lipsite de iubire si de daruire.....
Dar atunci cand comunicarea in cadrul relatiei devine neglijenta si se degradeaza, cand nu se mai acorda timp pentru intimitate, relatia devine o scoica in care unul dintre cei doi se ascunde.Energia si devotamentul dispar.Sexul devine un act de tradare fizica.
Comuniunea poate fi restaurata, daca exista vointa si incredere reciproca."

Iar despre divort, acelasi autor ne spune:"In cele din urma, relatiile iau sfarsit.Pur si simplu, nu mai exista energie si interes.Drumul catre divort incepe odata cu admiterea faptului ca cei doi nu mai impartasessc un scop comun si nu mai exista atractie energetica reciproca...........
Divortul, ca si casatoria, incepe mai intai in inimile partenerilor.Este un proces organic de eliberare.Atunci cand oamenii au ajuns impreuna atat de departe cat sunt capabili sa ajunga sau cat vor sa o faca, divortul este singura solutie umana.
Este un lucru lipsit de etica sa incerci sa tii langa tine o alta persoana impotriva vointei ei.In forma lui cea mai buna, divortul apare in contextul recunostintei fata de partener pentru timpul trait impreuna.In acest caz, el nu este o separare, ci o treaba dusa la bun sfarsit."

O sa las pe alta data discutia completatoare referitoare la copii care in urma divortului se simt raniti precum si modalitatea prin care cei doi parinti, separati, pot ajuta copii sa depaseasca acest moment....

In speranta ca userul care a pus intrebarea a aflat , cat de cat, o parte din raspunsul pe care probabil il astepta, sau nu il astepta :) inchei mica discutie aici.

Un week-end cat se poate de luminos si linistit.

elga50 a scris:

Alte calitati conteaza, dar mai spre 60-70 de ani! :)

exact elga...=D>

personal, eu zic ca nu putem judeca ce este acolo in aceea familie. de exemplu eu stiam un caz in care el petrecea mult la calculator. asta nu era ceva deranjant, dar el acolo, nu sedea pur si simplu ci paria ... si juca in acest fel toti banii. deci nu este rau in a sta la calculator daca ai motive temeinie, dar daca stai la jocuri de noroc online...:))

rickylaura a scris:

Un prieten a divortat de curind dupa o casnicie de 8 ani cu 2 copii. ....
Satisfacerea sexuala poate fi un motiv important? Alte calitati nu conteaza? Pana la urma ce conteaza pentru mentinerea casniciei?

Absolut deloc, cum sa fie asa ? :O Glumeeeeesc!!! :sticktongue:
Sigur ca e pe primul loc ... ce altceva ar putea sa fie ? Din cate cunosc eu exista doua mari motive de divort: sexul - din ceea ce stiu eu, absolut intotdeauna pe primul loc - si problema banilor aflata undeva muuuult mai in spate. Le luam pe rand:
1. Sexul. In multe cupluri ajunge sa devina o activitate contondenta, un fel de lupta ... apoi pe el/ea incepe sa-i doara capul ;) iar ea/el incep sa se bucure cand pe ea/el ii doare capul si sa-i cumpere partenerului .... paracetamol ... in loc de ... ma rog... nu e intotdeauna acesta "the end of the story" pentru ca uneori cuplul se obisnuieste cu asta fie pentru ca au ajuns la o anumita varsta si se gandesc ca nu are rost sa-si distruga linistea pentru o activitate la care vor renunta in curand ... fie pentru ca e mai comod astfel fie ... din 1001 de motive. Trebuie observat ca nu toata lumea are aceeasi atitudine fata de sex (de exemplu in China medievala autocastrarea a trebuit interzisa sub pedeapsa cu moartea pentru ca erau prea multi cei care erau gata sa renunte la o placere pentru a dobandi 1000 in loc - afirmatia asta a fost facuta de un eunuc chinez - devenind eunuci in Orasul Interzis).
Insa daca unul din parteneri isi doreste satisfactia sexuala iar celalalt nu ... urmeaza in 8 cazuri din 10 ... infidelitatea conjugala si foarte adesea divortul. Aici fac observatia ca divorturile s-au inmultit nu pentru ca oamenii ar fi devenit mai ahtiati dupa sex ci pentru ca femeile au astazi posibilitatea de a se intretine singure. Stiti de ce nu existau in trecut divorturi, mai ales la tara ? Morala? Nuuuuu, ca infidelitatea conjugala e cantata in 50% din melodiile populare! Cauza era cea economica ... o femeie singura, despartita de cel care putea sa semene, sa are si sa coseasca, murea de foame si avea un statut social foarte, foarte jos, nu-si putea creste copiii ... asa ca se obisnuia cu bataia. Odata ce s-a schimbat asta nici o femeie normala nu mai doreste sa locuiasca cu unul care nu o satisface nici sexual, nici emotional si nici material.
2. Banii. Aici chestiunea e simpla pentru ca o avere considerabila reduce sensibil numarul celor care pot concura cu sotia/sotul. In caz de divort sotul/sotia va ajunge probabil sa aiba o situatie materiala mai modesta ... multe persoane evita asta si spun in continuare: "te iubesc" cu toate ca ar vrea sa zica altceva.

Copiii ... daca parintii sunt normali (adica nu au ceva la cap care sa-i impiedice sa face ceea ce trebuie) copiii vor suporta relativ usor despartirea parintilor. Copiii sunt mai traumatizati de scandaluri si violenta decat de o separare eleganta ... din nefericire insa in 9 cazuri din 10 unul din parinti se foloseste mai mult sau mai putin de copii ca sa il raneasca pe celalalt parinte ... stiu un caz in care mama, persoana cu studii superioare, se punea in genunchi in fata baietelului de nici 3 ani si ii spunea cu lacrimi in ochi ca: "tata a venit acasa ca sa ne omoare!!!" cu toate ca sotul nu o atinsese nici macar cu un deget si nu avea nici un fel de amnifestari violente. Altundeva, un tata, care credea ca e responsabil, nega in fata ficei de 14 ani ca are o relatie extraconjugala si dadea vina pe sotia lui .... cu toate ca era in acel moment impreuna cu amanta despre care sustinea ca e ... doar o prietena.
Cand e vorba de sex, bani sau prestigiu unii dintre semenii nostri sunt de o josnicie care pe mine continua sa ma stupefieze.