Situatia prezentata de userul forumului
Un angajat a primit un avertisment scris, trimis prin intermediul postei electronice, in forma scanata si purtand semnatura directorului, nu a administratorului. De asemenea, documentul nu avea numar de inregistrare.
Intrebarile userului
Conform art. 52 alin. 1 (b) si art. 264 din Codul muncii, reiese ca angajatorul are dreptul de a aplica santiuni disciplinare. Prin angajator se poate intelege si directorul firmei?
Daca este valabil si persoana avertizata se considera nevinovata, deoarece firma nu a asigurat conditiile si utilajele necesare pentru a putea respecta normele de productie si calitate la care se face referire in acest avertisment, angajatul este obligat sa semneze?
Raspunsurile si explicatiile userilor pe aceasta tema
Un user considera ca salariatului ii revine obligatia de a respecta disciplina muncii, iar acesteia ii corespunde dreptul angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare ori de cate ori constata ca salariatul a savarsit abateri disciplinare. Fata de angajator, salariatul raspunde disciplinar, angajatorul avand posibilitatea aplicarii unor sanctiuni.
Disciplina muncii presupune acceptarea liber consimtita de catre participantii implicati in desfasurarea activitatii, a normelor legale si a regulilor care guverneaza structura organizationala, precum si a dispozitiilor date de patron.
Printre sanctiunile disciplinare generale prevazute in mod expres si limitativ in art.264 din Codul muncii se numara si avertismentul scris, care reprezinta comunicarea facuta in scris salariatului prin care acestuia i se atrage atentia asupra faptei savarsite si i se pune in vedere ca, in cazul savarsirii altei abateri, va fi sanctionat disciplinar mai grav. Se recomanda ca anterior aplicarii acestei sanctiuni intre conducatorul unitatii si autorul abaterii sa se poarte o discutie atat pentru a preintampina aplicarea unei sanctiuni necorespunzatoare, cat si pentru a avea o privire de ansamblu asupra disciplinei in munca la nivelul unitatii. Emiterea unui avertisment pentru o abatere de o gravitate redusa poate preveni savarsirea altor abateri, dar poate constitui o dovada a nerespectarii disciplinei muncii in cazul aplicarii unor sanctiuni mai severe.
O alta persoana considera ca nu este valabila o astfel de comunicare, dat fiind art. 268 alin 4 conform caruia: "Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta ".
Mai mult decat atat, acest user mentioneaza ca adresa de mail nu poate fi considerata ca fiind cea oficiala de corespondenta a salariatului.
Acesta considera ca decizia de sanctionare se preda personal salariatului sub semnatura de primire sau, in cazul in care refuza primirea sau nu este prezent la serviciu in perioada obligatorie pentru comunicare, se trimite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la domiciliul acestuia - prin posta sau prin intermediul unui executor judecatoresc, ambele variante fiind valabile.
Un alt raspuns oferit se refera la obligatia angajatorului de a trimite un avertisment avand numar de inregistrare si data.
Documentul trebuie sa fie semnat de angajator asa cum spune Codul Muncii. Angajatul nu poate fi obligat sa semneze. Totodata acesta considera ca referitor la neasigurarea utilajelor si a conditiilor necesare, ar trebui sesizata protectia muncii.
In schimb, un alt user considera ca prin angajator se intelege orice persoana imputernicita prin atributiile sale de serviciu sa reprezinte firma in diferite situatii. In acest caz, directorul general poate semna incheierea si incetarea contractelor individuale de munca.
Aceeasi opinie este impartasita si de o alta persoana care vede a fi valabil avertismentul chiar daca este semnat de director, pentru ca el este numit de administrator pentru gestionarea activitatii firmei. Acesta adauga ca nu este insa valabil, daca nu are o data si eventual un numar de inregistrare pentru ca, teoretic, isi produce efectele de la data comunicarii.
De asemenea, acesta informeaza ca, momentan, in dreptul romanesc nu se admite in instanta comunicarea pe mail, comunicarea putandu-se face prin fax, prin posta, dar nu prin mail. Acesta face referire la un caz similar in care instanta nu a admis ca valabila comunicarea pe e-mail a unei sanctiuni, anuland astfel decizia de sanctionare.
Asteptam si opinia ta pe Forumul Avocatnet.ro.
Comentarii articol (3)