Protectia salariatilor in cazul insolventei angajatorului - un nou cadru legislativ in UE

Directiva 2008/94/CE se aplica creantelor salariatilor care izvorasc din contracte de munca sau raporturi de munca incheiate cu angajatori care sunt in stare de insolventa.

Starea de insolventa

Directiva stabileste ca "un angajator este considerat a fi in stare de insolventa in cazul in care a fost formulata o cerere privind deschiderea unei proceduri colective intemeiate pe insolventa angajatorului, prevazuta de actele cu putere de lege si de actele administrative ale unui stat membru, implicand lipsirea, in tot sau in parte, a angajatorului de activele sale si numirea unui judecator sindic sau a unei persoane care exercita o functie similara, iar autoritatea care este competenta in temeiul dispozitiilor mentionate:
(a) fie a hotarat instituirea procedurii;
(b) fie a constatat ca intreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv inchisa si ca activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii."

Directiva nu impiedica statele membre sa extinda protectia lucratorilor si la alte situatii de insolventa, de exemplu o situatie permanenta de incetare de plati, stabilita prin proceduri diferite de cele mentionate, prevazute in dreptul national.

Totodata, statele membre UE nu pot stabili o durata minima pentru contractul de munca sau raportul de munca ca o conditie pentru ca lucratorii salariati sa aiba dreptul de a invoca directiva.

Mai mult, statele UE trebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca neplata contributiilor obligatorii datorate de catre angajator institutiilor de asigurari din sistemele nationale obligatorii de asigurari sociale, inainte de a surveni insolventa sa, nu afecteaza in mod nefavorabil dreptul salariatilor la pensie din partea acestor institutii de asigurari, in masura in care contributiile salariatilor au fost retinute la sursa din remuneratia platita.

Institutii pentru plata creantelor salariale

Conform directivei, fiecare stat membru trebuie sa instituie un organism care sa garanteze angajatilor plata creantelor salariale neachitate. Statele au posibilitatea de a limita obligatia de plata prevazuta pentru institutiile de garantare, care trebuie sa acopere cel putin ultimele trei luni ale raportului de munca.

In cazul in care o companie care desfasoara activitati pe teritoriile a cel putin doua state membre se afla intr-o situatie de insolventa, institutia competenta pentru plata creantelor neachitate ale salariatilor este institutia din statul membru pe al carui teritoriu acestia lucreaza sau isi exercita de obicei activitatea, conform prevederilor Directivei 2008/94/CE.

Romania are un Fond de garantare pentru plata creantelor salariale


Prin Legea nr. 200/2006 a fost constituit Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, prin care "se asigura plata creantelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca incheiate de salariati cu angajatorii impotriva carora au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare, denumiti in continuare angajatori in stare de insolventa" (art. 2 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale).

Printre resursele financiare ale Fondului de garantare se numara si contributiile lunare platite de catre angajatori, dar si veniturile reprezentand dobanzi si majorari de intarziere pentru neachitarea in termenul de plata a contributiei.

Din resursele Fondului de garantare se suporta urmatoarele categorii de creante salariale:
a) salariile restante;
b) compensatiile banesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de munca;
c) platile compensatorii restante, in cuantumul stabilit in contractul colectiv de munca si/sau in contractul individual de munca, in cazul incetarii raporturilor de munca;
d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligatia de a le plati, potrivit contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;
e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligatia, potrivit legii, de a le plati pe durata intreruperii temporare a activitatii.

Potrivit legii, din Fondul de garantare nu se suporta contributiile sociale datorate de angajatorii in stare de insolventa.

Suma totala a creantelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depasi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

__________

Directiva 2008/94/CE v-o prezentam integral, ca fisier atasat.