Încetarea de drept a contractului de muncă: Aspecte importante pentru angajatori

Încetarea de drept a contractului de muncă este a treia modalitate prin care un raport de muncă se poate termina, celelalte două fiind manifestări de voință ale părților sau ale uneia ori celeilalte părți (angajatul și angajatorul). Conform Codului muncii, încetarea de drept se întâmplă numai în cazurile prevăzute, altfel spus, nu e posibil să catalogăm o altfel de terminare a contractului ca încetare de drept dacă nu e vorba de unul dintre cazurile prevăzute de lege.

 1.  Când? Într-un material recent, punctam aceste situații în care contractul de muncă încetează de drept sau automat cum îi mai spun unii. E vorba, pe scurt, de decesul salariatului, de dizolvarea firmei, de pensionare, de constatarea nulității contractului, de situațiile când salariatul a câștigat procesul în urma concedierii nelegale și s-a cerut reintegrarea în funcție, de condamnarea definitivă la închisoare a salariatului, de situațiile când sunt retrase avizele și autorizările pentru exercitarea profesiei sau când a fost interzisă exercitarea profesiei, precum și de retragerea acordului părinților când e vorba de salariați minori.

Tot o încetare de drept este și în cazul contractelor care se fac pe perioadă determinată. Ajungerea la termen echivalează cu încetarea de drept a contractului, potrivit Codului muncii, nefiind vorba de un alt fel de terminare a contractului de muncă.

 2.  Constatarea situației, negru pe alb. Exceptând situația decesului și a dizolvării firmei, în toate cazurile de încetare de drept a contractului de muncă trebuie să se facă o constatare pe hârtie a acestui fapt, potrivit Codului muncii. Constatarea trebuie să se facă în termen de cinci zile de când a operat acel fapt și îmbracă forma unei decizii scrise, semnată de angajator, ce trebuie comunicată salariaților cu pricina în cinci zile lucrătoare.

O precizare e importantă aici: legislația nu cere emiterea deciziei de pensionare pentru ca situația de încetare de drept în cazul pensionării pentru limită de vârstă să opereze (îndeplinirea celor două condiții - vârsta standard și stagiul minim), altfel spus, nu trebuie așteptată emiterea deciziei de pensionare pentru a face constatarea.

 3.  La pensionare, lucrurile s-au schimbat de curând. Fără să mai facem sinteza schimbărilor din ultimul an de la acest caz de încetare de drept a contractului de muncă (o analiză, aici), spunem doar că, momentan, în Codul muncii scrie că un contract de muncă încetează de drept:

• la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani;
• la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;
• la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II.

Angajatorii trebuie să aibă grijă aici la salariate, îndeosebi. De ce? Pentru că femeile au vârsta standard de pensionare mai mică decât bărbații - acesta e și motivul pentru care a fost criticată prevederea din Codul muncii care făcea discriminatorie imposibilitatea salariatelor de a mai munci după ce au dreptul să se pensioneze, în baza aceluiași raport (e vorba de cele care vor asta, nu de toate salariatele).

Atenția angajatorilor trebuie să meargă în direcția angajatelor pentru că acestea au dreptul să ceară rămânerea în același post, măcar până la 65 de ani, când e vârsta standard de pensionare a bărbaților, chiar dacă îndeplinesc cumulativ, de la momentul T, condiția vârstei și a stagiului minim pentru pensionare.

 4.  Continuarea muncii la același angajator, la inițiativa celui care nu dorește să se pensioneze. Acum, toți salariații au dreptul să ceară continuarea muncii atunci când nu vor să se pensioneze - vorbim de continuarea aceluiași raport, nu de încheierea unui nou contract cu același angajator. Potrivit unei modificări recente, salariații (nu se deosebește între femei și bărbați) pot face o cerere scrisă să fie menținuți în aceeași funcție maximum trei ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului.

Atenție! Ca să fie valabilă pe Codul muncii, cererea trebuie să vină de la salariat cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

 5.  Când e obligat angajatorul să accepte cererea salariatului care vrea să mai muncească? Aici, Codul muncii nu este foarte clar: pe de o parte, prevede, mai nou, că salariata care vrea să lucreze până la 65 de ani face o cerere și angajatorul e obligat să o accepte, iar, pe de altă parte, la cererea menționată mai sus (despre care nu e clar dacă poate fi formulată de toți salariații) se prevede că trebuie acceptată de angajator. Neclaritatea aceasta va genera, cu siguranță, probleme în practică, sunt de părere specialiștii în legislația muncii. Până la momentul când Curtea Supremă sau Curtea Constituțională a României va da o decizie prin care să avem o lămurire sau o tranșare pe acest subiect, este de așteptat ca angajatorii să aplice diferit acele prevederi, la fel și inspectorii de muncă veniți pe teren.

 6.  Atenție la următoarele situații speciale! E posibil ca un salariat să aibă suspendat contractul de muncă, din motivele prevăzute de lege - în această situație, dacă apare o situație de încetare de drept a contractului de muncă, atunci aceasta din urmă va prevala, iar nu cauza de suspendare. Cu alte cuvinte, nu se va aștepta reluarea raportului de muncă din suspendare și constatarea apoi a cazului de încetare de drept a raportului de muncă.