Cele patru clauze tratate în Codul muncii nu intră în categoria clauzelor care nu ar trebui să se regăsească în contracte, precum cea de stabilire a pagubei produse de angajat din vina sa, despre care Curtea Supremă a spus recent că e interzisă în contracte, dar și clauzele de neconcurență sau confidențialitate pot ridica semne de întrebare atunci când nu sunt înțelese de către salariat.
Clauza de neconcurență
Prin aceasta, salariatului i se impune ca, după ce pleacă de la acel loc de muncă, să nu presteze nici pentru o altă firmă, nici pe cont propriu o activitate care se află în concurență cu cea prestată la acel loc de muncă. Restrângerea aceasta are un preț - indemnizația de neconcurență - pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență (nu are natură salarială - mai multe detalii, aici).
O astfel de clauză într-un contract nu e întotdeauna "bătută în cuie", pentru că Codul muncii impune anumite condiții pentru stipularea ei, condiții care, dacă nu sunt îndeplinite, pot face ca respectiva clauză să fie atacabilă în instanță (mai multe despre aceste condiții puteți citi în acest material). De exemplu, perioada maximă e de doi ani de când se termină contractul. De asemenea, nu poate fi interzisă cu totul exercitarea unei profesii, ci anumite activități precise.
Cine nu respectă clauza poate fi obligat să dea înapoi indemnizația de neconcurență și să plătească și eventuale despăgubiri pentru prejudiciul produs angajatorului.
Clauza de confidențialitate
Clauza impune obligația de a nu transmite date sau informații aflate la locul de muncă, obligație valabilă și în timpul contractului, și după ce se termină acel raport de muncă. Ca și în cazul celei de mai sus, nerespectarea ei poate duce la obligarea salariatului la plata unor despăgubiri, uneori substanțiale, în funcție de ce date sau informații au fost divulgate și cum afectează ele activitatea acelei companii.
Putem găsi astfel de clauze, cu caracter general, aplicabile majorității salariaților, în chiar regulamentele interne sau în contractele colective de muncă. În contractele de muncă, astfel de clauze pot fi mai specifice. Confidențialitatea mai poate fi impusă și prin contracte separate.
Clauza de mobilitate
Prin adăugarea unei clauze de mobilitate în contractul de muncă, salariatului i se aduce la cunoştinţă faptul că activitatea sa în compania respectivă presupune și deplasări în teren și că acest lucru presupune beneficii în bani sau în natură. Desigur, chestiunea nu poate fi impusă unui salariat care nu e de acord cu ideea de mobilitate.
Clauza de formare profesională
Angajatorul care inițiază cursuri sau stagii de formare, unde toate cheltuielile sunt suportate de acesta, poate să le impună salariaților, printr-un act adițional, că nu au dreptul să-și dea demisia pentru o perioadă dată. Este o limitare ce poate fi ușor înțeleasă, în ideea în care angajatorul investește în formarea unui salariat, iar aceasta decide să plece apoi la alt loc de muncă.
Aceste patru exemple de clauze specifice sunt și tratate în Codul muncii, dar lista poate fi mai lungă de atât. De pildă, în contractele de muncă pot apărea acum clauze care privesc domeniul protecției datelor personale.
Comentarii articol (0)