Coronavirus: Ce trebuie să știe lucrătorii transfrontalieri în perioada asta

Ghidul CE se referă, în esență, la lucrătorii transfrontalieri și lucrătorii de frontieră, adică cei ce lucrează într-un stat membru al UE și se întorc regulat (mai rar de o dată pe săptămână, respectiv cel puțin o dată pe săptămână) în statul membru de rezidență, dar și la lucrătorii detașați temporar de la un angajator dintr-un stat UE la un angajator dintr-un alt stat UE.

Aceștia trebuie să fie conștienți că statul membru în care muncesc poate limita libera circulație a lucrătorilor pe motive de sănătate publică, având în vedere epidemia mondială de coronavirus. Iată ce e de știut.

Întoarcerea în statul membru de rezidență. Statele membre UE pot decide, din motive de sănătate publică, pentru a preveni răspândirea coronavirusului, să restricționeze libertatea de mișcare a cetățenilor Uniunii. Asta poate însemna inclusiv interdicția de a ieși dintr-un anumit stat sau de a intra într-un anumit stat, subliniază reprezentanții CE. Chiar dacă statele trebuie să ușureze tranzitul persoanelor fizice către casă, acestea ar trebui să verifice, înainte de a pleca de acolo de unde lucrează, ce restricții sunt pe traseul către statul de rezidență.

Legislația cărui stat se aplică în cazul unui contract de muncă. Ghidul autorităților europene prevede că legislația aplicabilă contractelor individuale de muncă este, în mod normal, cea a statului membru în care se desfășoară de obicei munca. Asta înseamnă că, în cazul imposibilității lucrătorilor transfrontalieri și lucrătorilor de frontieră de a munci, din cauza restricțiilor de ieșire/intrare, legislația statului în care se desfășoară de obicei munca stabilește ce consecințe există (protecție socială, facilități fiscale).

Ce se întâmplă dacă îți pierzi locul de muncă. Lucrătorii de frontieră care-și pierd locul de muncă trebuie să contacteze agenția de muncă din statul membru de rezidență și pot cere ajutor de șomaj, scrie în documentul citat. În cazul lucrătorilor transfrontalieri, trebuie contactată agenția de muncă din statul în care aceștia au lucrat ultima oară (pentru a primi ajutor de șomaj), dacă nu intenționează să plece în statul de rezidență, sau agenția de muncă din statul de rezidență (pentru a primi ajutor de șomaj), dacă aceștia se întorc acolo.

Ce legislație de asigurări sociale (pensii, sănătate, șomaj etc.) se aplică lucrătorilor transfrontalieri și lucrătorilor de frontieră. În acest caz, autoritățile europene spun că sunt mai multe scenarii. (1) Lucrătorii transfrontalieri și lucrătorii de frontieră care muncesc exclusiv în alt stat membru decât cel de rezidență sunt asigurați în statul în care sunt angajați, chiar dacă în această perioadă sunt nevoiți să lucreze de acasă (în statul de rezidență). (2) Lucrătorii transfrontalieri care lucrează atât în statul în care sunt angajați, cât și (mai puțin) în statul de rezidență (sub 25% din timpul de muncă) sunt asigurați în statul în care sunt angajați, de principiu. Dacă aceștia lucrează o perioadă mai lungă în statul de rezidență, este posibil ca legislația aplicabilă să devină cea a statului de rezidență (dacă se depășește procentul de 25%). (3) Lucrătorii transfrontalieri care lucrează atât în statul în care sunt angajați, cât și (ceva mai mult) în statul de rezidență (peste 25% din timpul de muncă) sunt asigurați în statul de rezidență. (4) Pentru alte scenarii, angajatorii pot cere instituției competente ca lucrătorii să fie acoperiți în continuare de legislația statului în care sunt acoperiți actualmente.

Ce se întâmplă dacă lucrătorii transfrontalieri se îmbolnăvesc și ori lucrează în statul membru în care sunt angajați, ori fac telemuncă în statul membru de rezidență. Ghidul CE prevede că, dacă o persoană lucrează într-un stat membru și trăiește în altul, aceasta are dreptul la tratament medical în ambele țări.

Ce legislație a muncii se aplică pentru lucrătorii detașați. În cazul acestora, dacă se află în statul membru în care au fost trimiși să lucreze, se aplică legislația muncii din acel stat (salariu minim, timp de lucru și timp de odihnă, securitate și sănătate în muncă etc.). Cei detașați care nu se pot duce la muncă, din cauza restricțiilor legate de coronavirus, trebuie să respecte regulile din statul în care au fost trimiși să lucreze. Cu toate astea, aceștia sunt asigurați și pot beneficia de servicii în statul membru în care li se plătesc contribuții sociale, nu în cel în care au fost trimiși să lucreze.

Ce legislație de asigurări sociale se aplică lucrătorilor detașați. În acest caz, autoritățile europene scriu că sunt trei scenarii. (1) Dacă lucrătorii au început să muncească înainte de pandemie, aceștia n-ar trebui să fie afectați de restricțiile naționale privind trecerea graniței, dacă deja sunt în statul în care au fost trimiși. Lucrătorii trebuie să continue munca atât timp cât e prevăzut și sunt asigurați în statul membru în care-și au angajatorul. (2) Dacă lucrătorii au început să muncească înainte de pandemie și aceștia vor să plece temporar din statul în care au fost trimiși, ar trebui să se intereseze dacă vor fi reprimiți în caz că pleacă. În ghidul CE scrie că, într-o asemenea situație, există riscul ca lucrătorii să nu fie primiți înapoi în statul în care au fost detașați (dacă se întâmplă asta, angajatorul ar trebui să contacteze autoritățile competente pentru instrucțiuni suplimentare). (3) Dacă lucrătorii ar fi trebuit să înceapă munca după debutul epidemiei, detașarea poate fi amânată din cauza restricțiilor de intrare în statul în care ar trebui să se ducă să muncească (angajatorul trebuie să ia legătura cu autoritățile competente pentru instrucțiuni suplimentare).

Notă: Ghidul CE poate fi consultat integral în fișierul anexat articolului. Acesta a fost actualizat ultima oară pe 18 martie, însă autoritățile europene l-ar putea actualiza din nou, dacă e necesar.