Dispozitivul deciziei, deși aparent complicat, presupune următoarea situație: într-un contract de împrumut, clauza ce stabilea o dobândă variabilă a fost considerată abuzivă. În situația respectivă, contractul nu ar mai fi putut continua, ulterior eliminării clauzei respective, ceea ce ar fi dus și la anularea acordului de împrumut.
Însă există situații, precum prezenta, în care înlăturarea unei clauze abuzive ar crea dezavantaje pentru consumator. Un exemplu concret este faptul că tot împrumutul acordat ar trebui returnat băncii, dacă are loc o anulare a contractului de credit. Cu alte cuvinte, consumatorul ar merge în instanță, pentru a scăpa de o problemă (o dobândă variabilă formulată în mod ilegal), însă ar putea ajunge într-o situație și mai dezavantajoasă (anularea contractului de împrumut). De aceea, în asemenea cazuri se urmărește menținerea contractului și înlocuirea clauzei respective cu una prevăzută automat de lege (dar care, la modul general, nu e obligatoriu de folosit în contracte, dacă părțile nu vor). Se consideră că o clauză deja stabilită de lege nu ar putea fi abuzivă, fiindcă ea deja implică un echilibru între interesele părților.
Ce se întâmplă, însă, dacă legea nu prevede nicio normă care să reglementeze situațiile abordate de clauza abuzivă - astfel încât înlocuirea să fie, aparent, imposibilă? CJUE consideră că, în asemenea situații, instanța națională poate deveni „creativă” (în limitele prevederilor legale aplicabile, însă). Adică să caute soluții prin care să mențină contractul și efectele sale, chiar dacă o clauză principală urmează să fie înlăturată, fiind abuzivă. În situația din speță, era vorba de încurajarea părților, de către instanță, să renegocieze aspectele stabilite, inițial, prin clauza înlăturată. Bineînțeles, pentru a se asigura o protecție ridicată consumatorului, negocierile ar urma să se desfășoare într-un cadru stabilit de instanță.
Însă chiar și așa, CJUE a reținut că o instanță nu are competențe extinse, în asemenea situații. De exemplu, instanța nu ar putea ea însăși să adapteze contractul.
„Cu toate acestea, trebuie precizat că competențele instanței nu se pot extinde dincolo de ceea ce este strict necesar pentru a restabili echilibrul contractual dintre părțile la contract și pentru a proteja astfel consumatorul de consecințele deosebit de prejudiciabile pe care le‑ar putea provoca anularea contractului de împrumut în cauză. Prin urmare, dacă instanței i s‑ar permite să modifice sau să atenueze în mod liber conținutul clauzelor abuzive, o asemenea putere ar fi de natură să compromită realizarea ansamblului obiectivelor vizate la punctul 38 din prezenta hotărâre (e vorba de chestiuni ce țin de descurajarea comerciantului de a folosi clauze abuzive în contractele cu consumatorii, știind că, oricum, contractul va continua, dacă e permisă, ca regulă, adaptarea acestuia - n. red.), a mai decis CJUE.
Mai multe detalii despre clauze abuzive, inclusiv despre cum arată una, ce efecte produce și ce remedii are consumatorul, pot fi găsite aici.
Comentarii articol (0)