Noile cazuri de nulitate a actelor fiscale pot fi folosite pentru a anula inspecția fiscală și consecințele sale

„De la 24 decembrie 2020, avem noi cazuri de nulitate pentru încălcări de dispoziții procedurale pe care contribuabilul, indiferent dacă are dreptate sau nu pe fondul cauzei, le poate folosi pentru a anula inspecția fiscală cu totul și, ca atare, și consecințele negative ale unei astfel de inspecții fiscale”, a atras atenția recent, la o conferință de fiscalitate, Emanuel Băncilă, Partener la Radu și Asociații (firmă de avocatură asociată EY România).

Redacția noastră a detaliat deja care sunt aceste noi situații în articolul de aici, astfel că nu le mai reluăm pe toate. Ideea este că ele au fost introduse în Cod prin Legea 295/2020, începând cu data de 24 decembrie 2020, și sunt de foarte mare ajutor pentru contribuabili.

Pentru a înțelege mai bine schimbările, specialistul a venit cu explicații legate de două dintre noile cazuri de nulitate. Mai întâi, Emanuel Băncilă s-a referit la situațiile în care inspectorii verifică o situație similară cu una verificată anterior, însă își schimbă punctul de vedere despre tratamentul fiscal ce trebuie aplicat. Dacă schimbarea de optică nu-i îndeajuns de bine motivată, inspecția fiscală poate fi anulată.

„Inspecția fiscală trebuie să ia în considerare soluțiile emise anterior fie de către organul fiscal, fie de către instanța de judecată. Ne referim aici, în ceea ce privește organul fiscal, la actul de control al ultimei perioade fiscale controlate. Cu alte cuvinte, dacă inspecția fiscală nu a găsit nimic pe problematica prețurilor de transfer și situația de fapt este similară (nu s-a schimbat nimic în ceea ce privește principiile de aplicare ale prețurilor de transfer și pentru perioada următoare), organul fiscal trebuie să vină să motiveze de ce, la prima inspecție fiscală, nu a găsit sume suplimentare de plată sau nu a ajustat baza impozabilă, pe când, în cea de-a doua perioadă fiscală, ulterioară primeia, a venit și a impus sume suplimentare de plată.

La fel este situația în care am fost controlați, ne confruntăm cu o decizie de impunere, am contestat-o, am câștigat în mod definitiv, apoi vine inspecția fiscală pentru perioada ulterioară și impune din nou, pentru o situație similară, sume suplimentare de plată, neluând în calcul ceea ce a dispus instanța de judecată pentru o situație fiscală similară.

Ori de câte ori organul de inspecție fiscală nu vine și motivează în mod argumentat această schimbare de optică și de tratament, suntem în fața unei anulări de plano a inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, simplul fapt că venim și invocăm această nulitate în cadrul instanței de judecată înseamnă că judecătorul este obligat să anuleze raportul de inspecție fiscală și decizia de ajustare”, a lămurit Emanuel Băncilă.

Apoi, în al doilea caz explicat este vorba de refacerea inspecției fiscale în urma unei contestații admise. Inspectorii care refac controlul trebuie să-și păstreze activitatea între limitele trasate de cei care au soluționat contestația. Orice deviere poate fi folosită pentru a cere anularea, pe motive procedurale, a inspecției.

„Un alt caz de nulitate expresă vizează situația în care organul fiscal, atunci când procedează la o refacere a inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare dată în acest sens, nu ține cont de considerentele acestei decizii de soluționare. Cu alte cuvinte, dacă am înregistrat o contestație fiscală, care este admisă și se dispune refacerea inspecției, organul fiscal, atunci când purcede la refacere, trebuie să țină cont de limitele trasate de către organul de soluționare și nu poate să devieze de la aceste limite. Orice deviere este sancționată cu nulitatea actelor fiscale ulterioare”, a spus partenerul de la Radu și Asociații.

Conform Codului de procedură fiscală, nulitatea o poate constata fie organul fiscal competent, fie organul de soluționare a contestației, la cerere sau din oficiu.