Ce trebuie să faci și la cine apelezi ca să obții un concediu medical, după modificarea recentă a regulilor

În primul rând, pentru a obține un concediu medical, un salariat trebuie să facă dovada că este asigurat în sistemul public, acest lucru putând fi făcut prin prezentarea medicului care eliberează certificatul medical, indiferent că este de familie sau de specialitate, a adeverinței de salariat eliberată de angajator. În acest document se regăsesc informații legate de stagiul de cotizare în sistemul de sănătate, precum și numărul total de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimele 12 luni. 

Util: Concediu medical: Care este motivul prezentării adeverinţei de salariat pentru emiterea certificatului de concediu?

Ulterior, conform Ordinului comun al Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.398/729/2021, concediul medical pentru incapacitate temporară de muncă (pentru boli obișnuite) va fi acordat în cel puțin două etape. În funcție de medicul care eliberează certificatul, concediul medical inițial poate avea o durată inițială maximă de patru zile - dacă este semnat de medicul de familie, sau de 15 zile - dacă este eliberat de un medic specialist.

Înainte să elibereze concediul, medicul curant trebuie să întocmească un plan de urmărire a evoluției bolii, ce conține două etape de evaluare. În prima dintre ele se face evaluarea inițială, se stabilesc indicațiile medicale (prescripție medicală, dacă e nevoie de un regim alimentar și se face instruirea privind măsurile terapeutice şi profilactice), se emit bilete de trimitere pentru diverse investigații sau chiar internare în spital, se stabilește durata concediului medical inițial și se face programarea pentru evaluarea ulterioară.

În cea de-a doua etapă, care înseamnă, de fapt, urmărirea evoluţiei bolii care a determinat incapacitatea temporară de muncă, vor fi notate în planul de urmărire date legate de reevaluarea clinică, de indicațiile medicale din această fază, de prelungirea concediului medical și de justificarea acestei măsuri. 

Pentru respectarea planului de urmărire a evoluției bolii, medicul de familie sau de specialitate acordă consultații la cabinet. Însă, dacă acest lucru nu este posibil, medicii pot acorda consultaţii la domiciliul celui aflat în concediu medical sau la distanţă (prin mijloace electronice).

Dacă incapacitatea de muncă persistă, fiind necesară eliberarea unui alt certificat, concediul medical în continuare poate avea o durată de maximum șapte zile, dacă este eliberat de medicul de familie, sau de până în 30 de zile, dacă pe document se află semnătura unui medic de specialitate.

Totuși, acest concediul medical în continuare se acordă doar în urma unei reevaluări a stării de sănătate. Astfel, dacă nu se prezintă pentru reevaluare, concediu medical încetează automat și nu mai poate fi prelungit pentru aceeași afecțiune care a dus la acordarea certificatului inițial.

Același lucru se întâmplă și dacă pacientul se prezintă la medic și se constată îmbunătățirea situației.

Important de știut este că numărul total de zile de concediu medical pentru incapacitatea temporară de muncă ce pot fi acordate de către medicul de familie a fost redus, de la 30, la 28 de zile într-un an calendaristic. După ce a fost atinsă această limită, acest tip de concediu pot fi acordat doar de către medicii specialiști.

Totuși, ordinul comun ce cuprinde acest modificări face referire strict la concediile medicale pentru incapacitate de muncă. Concediile medicale pentru maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, risc maternal se acordă într-o singură etapă și fără a fi necesară întocmirea unui plan de evoluție a bolii.

Excepția de la întocmirea planului de urmărire a evoluției bolii se aplică și în cazul eliberării certificatelor de concediu medical pentru unele boli speciale, cum sunt bolile cardiovasculare, SIDA, neoplaziile și tuberculoza, pentru urgențe medico-chirurgicale, pentru boli infectocontagioase din grupa A și pentru boli infectocontagioase pentru care se impune măsura izolării, dar și în situația celor internați în spital.