OUG nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri este noul act normativ care se aplică de la 1 ianuarie 2022, înlocuind Legea nr. 449/2003 - ea continuă însă să se aplice contractelor pe care le-am încheiat până la 31 decembrie 2021 inclusiv!
Noua reglementare, adică OUG nr. 140/2021 se aplică acelor contracte pe care le încheiem de anul acesta, adică de la 1 ianuarie.
Acestea fiind spuse, să vedem cum stau lucrurile în privința garanției legale. În primul rând, noțiunea de garanție legală, sub exact denumirea aceasta, nu o să o găsim în ordonanță. Aceasta vorbește de faptul că produsele trebuie să îndeplinească anumite cerințe (subiective și obiective) și că vânzătorul trebuie să livreze cumpărătorului bunuri conforme - ordonanța menționează ideea de „garanție de conformitate”.
Cât e garanția legală/de conformitate în noua reglementare? Tot doi ani. O modificare notabilă e că actuala ordonanță include în spectrul său și produsele cu elemente digitale, care până acum nu erau expres menționate în vechea lege. Aici, în anumite cazuri, vorbim de o garanție de conformitate ce acoperă problemele apărute și după doi, trei, până la cinci ani.
O importantă diferență între cele două reglementări, adică vechea lege a garanțiilor și actuala ordonanță este aceea a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească bunurile livrate de vânzător care, în noua reglementare, se împart în cerințe subiective și cerințe obiective.
Cerințe subiective de conformitate
În timp ce vechea reglementare prevedea doar că produsele livrate trebuie să fie în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare, noua reglementare vine și detaliază cerințele subiective pe care produsul trebuie să le respecte.
Între aceste cerințe, o noțiune nou introdusă este interoperabilitatea și aceasta este definită ca fiind capacitatea bunurilor de a funcţiona cu componente hardware sau software diferite de cele care sunt utilizate în mod normal pentru bunurile de acelaşi tip.
De asemenea, sunt introduse și noi obligații, cum ar fi: obligația ca bunurile să fie livrate împreună cu toate accesoriile şi cu toate instrucţiunile, inclusiv de instalare, prevăzute în contractul de vânzare, precum și obligația ca acestea să fie furnizate cu actualizări conform dispoziţiilor contractului de vânzare.
Cerințe obiective de conformitate
În plus față de vechea reglementare, este introdusă și obligația ca, atunci când este cazul, bunurile trebuie livrate „împreună cu accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucţiunile de instalare sau alte instrucţiuni pe care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil să le primească”.
Modificări au fost aduse și în privința aducerii în conformitate a bunurilor. Astfel, vechea reglementare prevedea că, în caz de neconformitate, consumatorul are dreptul de a solicita în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului. Noua reglementare, de principiu, lasă la aprecierea consumatorului pentru ce măsură optează: reparație sau înlocuire.
Ce trebuie să facem când constatăm o neconformitate a bunului?
Potrivit ordonanței, „orice neconformitate care este constatată în termen de un an de la data la care bunurile au fost livrate este prezumată a fi existat deja în momentul livrării bunurilor, până la proba contrarie sau cu excepția cazului în care această prezumție este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformității”.
Cum era până acum: până la proba contrară, lipsa de conformitate apărută în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepția cazurilor în care prezumția este incompatibilă cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.
Prin urmare, noua reglementare îl avantajează pe consumator pentru că prezumția că neconformitatea exista operează pe timp de un an, pe când până acum erau doar șase luni.
Așadar, odată ce consumatorul observă că bunul s-a stricat sau prezintă vreo altă neconformitate ce nu exista la momentul când i-a fost livrat, trebuie să anunțe comerciantul.
Dacă ducem bunul în garanție, beneficiem de aceleași drepturi ca până acum: bunul fie va trebui reparat, adică adus la conformitate, fie prețul trebuie să ne fie redus, fie contractul se va termina. Față de vechea reglementare, aici lucrurile sunt ceva mai detaliate în privința unora dintre măsurile care se vor aplica de la caz la caz, cu atât mai mult pentru că vorbim și de produse cu elemente digitale.
„Reparațiile sau înlocuirile se efectuează cu respectarea următoarelor condiții:
a) fără costuri;
b) într-un termen rezonabil care nu poate depăși 15 zile calendaristice din momentul în care vânzătorul a fost informat de către consumator cu privire la neconformitate și care este stabilit de comun acord, în scris, între vânzător și consumator, luânduse în considerare natura și complexitatea bunurilor, natura și gravitatea neconformității și efortul necesar pentru finalizarea reparației sau înlocuirii;
c) fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunurilor și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză”, prevede noua ordonanță, lucrurile fiind comparative cu situația de până acum.
Concluzie
Din punct de vedere al consumatorului, noua legislație este mai avantajoasă pentru acesta. Pe de o parte, aceasta clarifică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un bun pentru a fi conform, iar pe de altă parte sunt extinse drepturile pe care consumatorul le are în raport cu bunurile pe care le achiziționează.
Comentarii articol (12)