Detașări transfrontaliere în transporturile rutiere: Cum recunoaștem situațiile de detașare și cum încadrăm toate celelalte situații?

Data de 2 februarie marchează momentul de la care trebuie respectate prevederile Directivei UE nr. 2020/1057 în materia detașărilor transnaționale în transportul rutier - directiva, parte a așa-numitului „Pachet Mobilitate I”, fost transpusă cel mai recent prin OG nr. 12/2022, când Guvernul a completat Legea nr. 16/2017 privind detașările.

Noutățile aduse de directivă ar trebui, în teorie, să facă lumină în discuțiile arhicunoscute privind încadrarea corectă a acestor salariați - sunt detașați, delegați sau salariați mobili?, pentru că diferența de tratament fiscal este importantă.

„În cazul delegării/detașării, plecând de la prevederile din Codul muncii, s-a întâmplat deseori ca organele fiscale să aprecieze că șoferii camioanelor aflați în efectuarea de operațiuni transfrontaliere nu sunt nici delegați, nici detașați pentru că în cazul lor nu are loc o schimbare temporară a locului de muncă; premisa de la care plecau inspectorii fiscali fiind aceea că pentru a putea fi delegați sau detașați respectivii salariați ar fi trebuit să aibă un loc de muncă fix, permanent, în România.

Or, lucrul acesta, în cazul șoferilor, având în vedere specificul activității desfășurate de ei, evident că locul de muncă nu poate fi fix. Interpretarea asta au avut-o în pofida art. 9 din Legea nr. 16/2017, care spunea expres că salariații operatorilor de transport care efectuează operațiuni de transport transnațional ar trebui să fie considerați delegați. Inspectorii spunea că da, ar fi delegați, dacă activitatea lor ar fi una temporară în străinătate (...) Și, atunci, abordarea agresivă, recalificarea indemnizațiilor primite de șoferi ca fiind, eventual, niște indemnizații de mobilitate al căror tratament fiscal e identic cu al veniturilor salariale ș.a.m.d.”, a explicat avocatul Mihai Anghel contextul noii directive, în cadrul webinarului avocatnet.ro. 

Nu doar noutățile aduse de directivă ar trebui să curme neînțelegerile existente până acum în practică între inspectorii fiscali și firmele de transport, ci și recenta lege care vine cu o amnistie fiscală și cu o serie de modificări la regimul fiscal aplicabil indemnizațiilor de deplasare (detalii, aici). 

Ceea ce trebuie să înțeleagă autoritățile de la noi e că noțiunea de detașare din directiva europeană și transpunerea ei la nivel național (Legea 16/2017) nu este același lucru cu noțiunea de detașare din Codul muncii. 

„Concret, criteriul de departajare între detașare și nedetașare este gradul de legătură cu teritoriul statului membru gazdă, respectiv existența unei legături suficiente între conducătorul auto și serviciul prestat și teritoriul unui stat membru gazdă. Spre deosebire de conceptul de detașare/delegare din Codul muncii, care avea drept criteriu (1) locul de muncă fix, schimbat prin decizia unilaterală a angajatorului și (2) relația de subordonare existentă între angajator-salariat, respectiv între angajatorul către care se făcea detașarea și salariatul respectiv”, a subliniat Mihai Anghel în cadrul webinarului. 

Avem detașare, așadar, după acest criteriu, în cazul operațiunilor de transport în contul terților (cross-trade) și în cazul operațiunilor de cabotaj, iar avocatul a oferit în cadrul webinarului o serie de exemple aici. 

Firmelor de transport nu le revin obligațiile specifice privind detașarea atunci când, potrivit directivei, nu sunt considerați salariați detașați pe teritoriul României respectiv, de pe teritoriul României, cei care:

1. efectuează operațiuni de transport rutier bilateral de mărfuri;
2. efectuează, pe lângă efectuarea unei operațiuni de transport rutier bilateral, o activitate de încărcare și/sau descărcare în statele membre sau în țările terțe pe care le traversează, cu condiția ca acesta să nu încarce mărfuri și să le descarce în același stat membru;
3. efectuează maximum două activități suplimentare de încărcare și/sau descărcare în statele membre sau în țările terțe pe care le tranzitează, cu condiția de a nu încărca sau descarcă mărfuri în același stat membru, atunci când operațiunea de transport rutier bilateral începută în statul membru de stabilire, în cursul căreia nu a fost efectuată nicio activitate suplimentară, este urmată de o operațiune de transport rutier bilateral către statul membru de stabilire;
4. efectuează operațiuni de transport rutier bilateral de persoane;
5. in cadrul transportului rutier bilateral de persoane efectuează o îmbarcare de persoane și/sau o debarcare de persoane în statele membre sau în țările terțe pe care le traversează, cu condiția ca acesta să nu ofere servicii de transport de persoane între două puncte din statul membru traversat. Aceleași dispoziții se aplică și călătoriei de întoarcere;
6. tranzitează teritoriul unui stat membru, fără a încărca sau a descărca mărfuri ori fără a îmbarca sau a debarca persoane;
7. efectuează segmentul rutier inițial sau final al unei operațiuni de transport combinat, în cazul în care segmentul rutier, luat separat, reprezintă o operațiune de transport bilateral de mărfuri.

Dacă nu se aplică detașarea, ce se aplică?

În cazul în care salariații nu pot fi încadrați într-una dintre situațiile de detașare, ar trebui să li se aplice dispozițiile din Codul muncii cu privire la delegare, a reamintit Mihai Anghel dispoziția art. 9 din Legea 16. 

„Textul acesta (art. 9 din lege - n.red.), împreună cu confuzia generalizată care exista și, probabil, încă există cu privire la noțiunea de delegare/detașare a generat multe probleme, inspectorii interpretând că nu ar exista delegare pentru că activitatea șoferilor nu ar fi una temporară (...) Chestiunea aceasta, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 72/2022 pare să se fi clarificat; acum lucrurile sunt tranșate: atât indemnizația de delegare, cea de detașare, cât și prestațiile suplimentare pentru salariații mobili ar trebui să aibă același regim fiscal precum cel avut de diurnă anterior, adică să fie deductibile în anumite condiții ș.a.m.d.”, a explicat avocatul. 

„Există însă în continuare o chestiune confuză: e neclar dacă salariații șoferi ar trebui să fie considerați lucrători mobili sau delegați, potrivit lui Mihai Anghel. Distincția, din punctul meu de vedere, nu e atât de importantă pentru că, repet, diferențele de intepretare de natură fiscală ar trebui să nu mai existe (ca urmare a recentei Legi nr. 72/2022 - n.red.) și atunci rămâne doar o chestiune pe care practica o va stabili de acum încolo. Cred că angajatorii ar avea mai multă flexibilitate dacă ar considera salariații ca fiind delegați și nu mobili”, a conchis avocatul în cadrul webinarului.