Ministerul Muncii confirmă: Nu există nicio piedică legală pentru telemuncă și muncă la domiciliu în cazul funcționarilor publici

Am arătat în repetate rânduri că nu toate activitățile se pot desfășura în regim de telemuncă și am precizat că ea nu poate fi impusă unilateral, ținând cont de faptul că nu toți angajatorii și nici toți salariații/funcționarii acceptă o astfel de organizare a activității, chiar dacă specificul activității ar permite acest lucru și chiar dacă rezultatele ar putea fi peste cele obținute în cazul în care munca ar fi prestată într-un loc organizat de către angajator.

Aceste aspecte au fost clare atât în cazul salariaților din mediul privat, cât și în cazul celor plătiți din fonduri publice (bugetari), însă funcționari publici au întâmpinat o serie de dificultăți în privința interpretării dispozițiilor legale incidente, considerându-se că legiuitorul a exclus funcționarii din categoria celor care pot presta, cu acordul angajatorului, activitate în regim de telemuncă sau de muncă la domiciliu.

Putem aminti, în acest context, că digitalizarea instituțiilor publice, deși avansează cu greu, constituie o prioritate și poate eficientiza activitatea acestora, iar ultimii doi ani au demonstrat, în mare parte, că putem fi eficienți (chiar mult mai eficienți) și în lipsa „dosarului cu șină” și fără o interacțiune fizică cu ghișeul devenit, în mod mai mult sau mai puțin corect, subiect de glume.

În urma solicitării unui punct de vedere din partea Ministerului Muncii cu privire la cadrul legal privind desfășurarea activității în regim de telemuncă în cazul funcționarilor publici și a răspunsului primit, se poate constata că actualul cadrul legislativ, atât partea generală, cât și partea specială, specifică raporturilor de muncă, permite funcționarilor desfășurarea activității în aceleași condiții cu salariații care au încheiate contracte individuale de muncă, adică și în regim de telemuncă și la domiciliu, singura condiție fiind acordul părților. Răspunsul ministerului este atașat acestui articol, mai jos.

Cu alte cuvinte, dacă specificul activității permite, din punct de vedere legal nu există nicio piedică, fiind esențial acordul părților, asigurarea unui tratament egal pentru toți lucrătorii, exercitarea drepturilor cu bună-credință și executarea obligațiilor tot cu bună-credință.

Ministerul Muncii apreciază că „legislația muncii furnizează cadrul legal de desfășurare a activității în regim de telemuncă/muncă la domiciliu pentru toate categoriile de personal, implicit pentru funcția publică și după încetarea stării de alertă, în condițiile în care locul de muncă permite desfășurarea activității astfel, cu respectarea regimului juridic a fiecărei categorii de personal.”

Și pentru a lansa o nouă temă, ținând cont de faptul că nu ar putea exista un tratament diferențiat între salariați, rămâne întrebarea: cum și în ce condiții ar putea beneficia salariații plătiți fonduri publice/funcționarii publici de dreptul prevăzut de lege, adică de cei până la 400 de lei pentru desfășurarea activității în regim de telemuncă?, ținând cont de dispozițiile care limitează drepturile în bani pentru aceste categorii la cele prevăzute de lege și luând în calcul că sumele respective sunt prevăzute de Codul fiscal.