e-Factura pentru produse riscante și achiziții publice
În primul rând, este vorba de trecerea la obligativitatea de a raporta facturile electronice, în sistemul e-Factura, pentru două mari tipuri de tranzacții. Primul vizează vânzarea de produse riscante din punct de vedere fiscal în relația business to business, iar al doilea vizează vânzarea de produse și prestarea de servicii în cadrul achizițiilor publice, adică în relația business to government.
Faptul că e-Factura devine obligatoriu pentru produsele riscante vândute în relația B2B (după o perioadă opțională între 1 aprilie și 30 iunie 2022) este deja cunoscut de la finele anului trecut, după ce acest lucru a fost consfințit prin OUG 130/2021. Ulterior, la începutul anului curent, ANAF a stabilit prin ordin și lista concretă a produselor riscante.
În cazul relației B2G, e-Factura este operațional de chiar mai mult timp - din noiembrie 2021. Astfel, chiar dacă trecerea la obligativitate a fost stabilită recent prin Legea 139/2022, contribuabilii au fost avertizați din start că acest lucru urmează să se întâmple la un moment dat în 2022.
Din moment ce cadrul legal a fost stabilit din timp, iar firmele și PFA-urile au avut luni întregi pentru a testa sistemul e-Factura pentru relația B2G și B2B, era greu de crezut că autoritățile ar putea amâna termenul din 1 iulie 2022.
Totuși, să ne amintim că, în prezent, contribuabilii nu au nici termene de raportare de respectat, nici amenzi pe care le riscă în caz de neconformare. Din acest punct de vedere, chiar dacă sunt obligați să folosească e-Factura, aceștia nu riscă să aibă absolut nicio problemă în relația cu statul, dacă întârzie cu adaptarea la sistem și conformarea. Desigur, acest lucru se va schimba la un moment dat, dar momentan nu avem informații publice în acest sens.
Stadiul de pregătire în practică |
Conform unui comunicat remis azi de EY România, despre un sondaj recent, majoritatea respondenților au spus că încă sunt nepregătiți pentru e-Factura. Asta în principal pentru că o bună parte a facturilor pe care le emit și primesc încă sunt în format tipărit. Principala provocare, în cazul acestui sistem, este implemetarea unei soluții tehnice care „să permită generarea facturii electronice, comunicarea prin SPV (Spațiul Privat Virtual - n. red.) și procesarea ulterioară a mesajelor generate din SPV în legătură cu e-Factura”, potrivit sursei citate. Totodată, respondenții estimează că trebuie să facă și angajări pentru a se adapta cum trebuie la noua obligație. |
e-Transport pentru produse riscante
În al doilea rând, tot la 1 iulie 2022 este trecerea la obligativitatea de a raporta anumite transporturi rutiere de mărfuri riscante, din punct de vedere fiscal, în sistemul e-Transport.
Obligativitatea acestui sistem, pentru firme și PFA-uri, a fost introdusă destul de recent prin OUG 41/2022 - aproape de mijlocul lunii aprilie 2022. Deși, teoretic, sistemul este opțional din 11 aprilie și până în 30 iunie 2022, în practică acesta a putut fi testat (teoretic) abia după ce, pe final de mai 2022, a apărut documentația tehnică.
În plus, chiar dacă lista produselor riscante vizate a fost stabilită de ANAF, prin ordin, la începutul lunii mai 2022, abia pe 30 iunie 2022 s-a oficializat procedura de aplicare a sistemului e-Transport. Conform acesteia din urmă, raportarea în sistem vizează vehiculele rutiere care au o masă maximă autorizată de minimum 3,5 tone, dacă sunt încărcate cu bunuri riscante care au o masă brută totală mai mare de 500 kg sau dacă au o valoare totală mai mare de 10.000 de lei.
Deși în cazul e-Transport există termene de raportare și amenzi pentru neconformare, Guvernul a decis că sancțiunile vor putea fi aplicate abia din 1 octombrie 2022. Prin urmare, deși e-Transport este obligatoriu de azi, contribuabilii au un răgaz suplimentar de trei luni în care să se adapteze la rigorile sistemului, fără să riște amendarea.
Notă: Atât e-Factura, cât și e-Transport se folosesc prin SPV. În acest context, trebuie amintit că la 1 martie 2022 s-a trecut la obligativitatea de a avea cont în SPV atât pentru firme, cât și pentru PFA-uri și profesioniști. Iar, tot de curând, ANAF a venit cu reguli noi pentru funcționarea SPV, care reflectă formal această schimbare majoră în relația cu contribuabilii.
Stadiul de pregătire în practică |
Din același sondaj amintit mai sus reiese că lucrurile stau chiar mai rău în cazul e-Transport. Majoritatea respondenților au spus că nici măcar n-au analizat dacă și cum se pot adapta la raportarea transporturilor de bunuri riscante. Pentru acest sistem, respondenții atrag atenția că există tot felul de informații care sunt greu de extras automat și adunat pentru raportarea în SPV. Problematică nu este doar perioada scurtă de adaptare la sistem, ci și necesitatea de adaptare în paralel cu e-Factura și SAF-T. „41% dintre respondenți afirmă chiar că nu identifică potențialul de a asigura o astfel de raportare, având în vedere complexitatea fluxurilor logistice și complexitatea detaliilor care trebuie raportate. O astfel de raportare nu reflectă realitățile din practică cu care se confruntă operatorii implicați în comercializarea de bunuri și nu este adaptată pentru a adresa complexitatea și multitudinea scenariilor din activitatea logistică”, scriu cei de la EY. |
Extinderea raportării SAF-T
În al treilea rând, de la 1 iulie 2022 intervine obligația de raportare a fișierului standard de control fiscal (sau, pe scurt, SAF-T), prin formularul 406, pentru firmele care au devenit, de la 1 ianuarie 2022, mari contribuabili.
Practic, acesta este al doilea termen major, de implementare a raportării SAF-T, ce este prins în calendarul dat de ANAF prin Ordinul 1.783/2021. Primul a fost la 1 ianuarie 2022, atunci când fișierul SAF-T a devenit obligatoriu pentru cei ce erau mari contribuabili și la finele anului trecut. Practic, din iulie 2022 putem spune că toți marii contribuabili sunt incluși în rândul celor obligați să transmită lunar sau trimestrial formularul 406.
Și în acest caz erau șanse minime să vredem vreo amânare, mai ales pentru că la primele raportări se aplică o perioadă de grație.
Stadiul de pregătire în practică |
Deși ar trebui să vorbim despre cât de pregătit este acest „al doilea val” de mari contribuabili pentru raportarea SAF-T, cei de la EY subliniază că nici măcar „primul val” nu stă tocmai bine, după șase luni de la introducerea obligativității, darămite „al doilea val”. Destul de puțini mari contribuabili spun că sunt pregătiți să facă raportările necesare odată cu terminarea perioadei de grație de șase luni, care se aplică pentru ambele „valuri” (termenul-limită pentru primii este la finele lunii iulie 2022, în timp ce termenul-limită pentru ultimii este la finele lunii ianuarie 2023). |
În loc de concluzie
Deși contribuabilii nu riscă, momentan, sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor introduse de la 1 iulie 2022, aceștia tot ar trebui să ia toate măsurile posibile, în lunile ce vin, pentru a se adapta la e-Factura, e-Transport și SAF-T. Chiar dacă digitalizarea accelerată a relației cu ANAF produce un mare „deranj” pentru mediul de afaceri, contribuabilii trebuie să fie conștienți și de marile avantaje ce vor veni treptat după implementarea sa la scară largă.
„Noile raportări fiscale creează un nivel mult mai mare de transparenţă în relaţia dintre contribuabili şi autorităţile fiscale. Este esenţial ca eforturile depuse în prezent atât de mediul de afaceri, cât şi de către administraţia fiscală să îşi atingă obiectivele şi, în anii în care urmează, să vedem timpi mai reduși de control fiscal, costuri mai reduse de conformare fiscală, simplificarea sau chiar eliminarea altor declarații fiscale, dar şi o îmbunătăţire a colectării şi crearea unui mediu mai echitabil pentru agenţii economici”, sunt de părere specialiștii EY.