1. Modificarea Codului muncii - 22 octombrie 2022 - Legea nr. 283/2022
„(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest dreptˮ, prevede acum Codul muncii, iar modificarea este cea subliniată.
„Chiar dacă, prin absurd, am accepta că este posibil ca o persoană să lucreze fără odihnă timp de 24 de ore, ne-am gândi, cel mult, la o situație excepțională care să justifice suprasolicitarea și nu la una care să se repete, adică să aibă caracter permanent -- un comentariu pe seama noii reglementări, aici.
2. Îi putem verifica pe angajați? Nu. Singura obligație a angajatorului, după cum reiese din alineatul citat mai sus, este de a nu-i aplica un tratament nefavorabil unui salariat despre care află că lucrează și în baza unui alt contract de muncă.
În acest material, un avocat explică de ce consideră că un angajat aflat în situația de a lucra la mai mulți angajatori deodată ar putea fi sancționat - vorbim însă de o perspectivă și de un motiv bine întemeiat pe care se bazează angajatorul, acela că angajatul „nu poate să-și execute concomitent obligația de loialitate și fidelitate față de mai mulți angajatori”.
3. Le putem cere angajaților declarații pe propria răspundere privind programul la alți angajatori? Nu. Pur și simplu pentru că angajatorul nu are niciun temei care să stea în picioare pentru prelucrarea unor astfel de date personale. Angajatorul nu poate considera sau pretinde că legea e cea care-l abilitează să ceară angajaților săi care e programul de lucru pe care aceștia din urmă îl au la alți angajatori. Chiar dacă unii angajați ar consimți la oferirea acestei informații, alții ar putea sesiza autoritatea de protecția datelor personale.
4. O specificare în contractul de muncă privind limitarea pe care o au angajații, mai nou expres prevăzută de Codul muncii, de a nu suprapune programele de muncă dacă au mai multe contracte încheiate în același timp, nu este necesară - vorbim de o chestiune cuprinsă în Codul muncii pe care, în teorie, angajații ar trebui să o cunoască. Dar angajatorul ar putea să îi pună în vedere angajatului că această limitare există pentru a fi sigur că el știe are obligația să o respecte.
5. Clauza de exclusivitate prin care i se interzice angajatului să lucreze în paralel și cu alți angajatori e nulă însă, întrucât încalcă dreptul la muncă. Angajatorul poate avea alte modalități de a se asigura că salariații săi respectă legea, atât din perspectiva nesuprapunerii programului, dar și din perspectiva fidelității, dar și confidențialității informațiilor cu care intră în contact.
În final, tot ce avem în față la momentul actual este o limitare adusă dreptului angajatului de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă - care ar putea fi și contracte de telemuncă, de asemenea. Nu avem sancțiuni stabilite de lege nici pentru angajatul care încalcă această limitare, nici pentru angajatorul care are astfel de angajați. Ca atare, pentru că vorbim de o prevedere care a suscitat deja intepretări și luări de poziție de către unii angajatori, nu e exclus ca practica să ne reveleze în următoarea perioadă diverse conflicte de muncă pornind de la această nouă prevedere din Codul muncii.
Notă: Discutând cu unul dintre cei care au luat parte, la un moment dat, la discuțiile privind acest nou text de lege, am aflat că el ar viza, de fapt, bugetarii care lucrează în paralel și la privat, cu suprapunerea programelor de lucru. Doar că formularea acestuia și plasarea lui nu ne spune că ar viza doar pe unii sau pe alții dintre salariații actuali din România și nu ne oferă o perspectivă nici asupra a ceea ce ar urma pentru bugetarii care încalcă această limitare. Redacția noastră a solicitat, între timp, un punct de vedere Inspecției Muncii privitor la aplicarea acestei limitări.