__________
ACTUALIZARE (22.10.2022): Proiectul ce interzice suprapunerea programelor pentru cei cu mai multe contracte a devenit ulterior Legea 283/2022, care se aplică din 22 octombrie 2022.
__________
Legal versus practic, acum
Discuții despre posibilitatea încheierii unor contracte de muncă al căror program se suprapune fie total, fie parțial am văzut sau auzit aproape săptămânal de ani de zile. Întrebarea pusă întotdeauna: se poate?, iar răspunsul e că nimic nu interzice expres simultaneitatea unor contracte de muncă cu normă întreagă, iar în susținerea acestei „tăceri legislative” mai sunt și alte două chestiuni: în afara unor situații precum aceea a declarării funcției de bază pentru a beneficia de tichete sau de a evita, mai nou, suprataxarea contractelor part-time, angajatorii nu prea au dreptul să îi chestioneze pe angajați ce alte contracte de muncă mai au, ce fac în timpul lor liber, dacă mai lucrează cu alții ș.a.m.d.. Așadar, mingea e în terenul angajatului, care poate să nici nu spună că mai are un contract de muncă activ. Dar întrebarea există întotdeauna: pot să angajez pe cineva care mai muncește full-time și în alt loc, respectiv pot să am două contracte de muncă full- time?
Răspunsul e că legea nu interzice expres, dar discuția, e de fapt, dacă poți să lucrezi realmente, simultan, în două locuri - fizic, în mod cert, nu se poate. Nu poți să fii la adresa X în intervalul 8:00 - 16:00 și în același timp să fii și la adresa Y. Totodată, ipoteza în care programele nu se suprapun, adică aceea de a munci 16 ore din 24 într-o zi este la fel de puțin plauzibilă din punct de vedere practic - care mai e timpul de repaus, totodată?
Dreptul angajatului de a lucra la mai mulți angajatori e recunoscut de chiar Codul muncii, în art. 35:
Codul muncii nu spune nimic despre suprapunerea efectivă a programului acestor contracte. Și observăm că aici e vorba de dreptul salariatului, iar nu de dreptul angajatorului sau de o obligație a acestuia.
Discutam, totodată, anul acesta, despre simultaneitatea unor contracte de telemuncă. Aici, ipoteza de a avea și șapte contracte de telemuncă active în persoana aceluiași salariat e cu atât mai plauzibilă, la nivel formal, întrucât angajatul nu trebuie să lucreze de la sediu, poate doar din când în când, conform înțelegerii cu angajatorul. Desigur, simțul practic ne spune că nici în telemuncă nu am putea să prestăm pentru mai mulți angajatori, câte șapte sau opt ore pe zi pentru fiecare.
Dreptul angajatului va fi limitat în curând
La începutul articolului spuneam că dreptul angajatului de a lucra pentru mai mulți angajatori în același timp va fi limitat printr-un proiect de lege care transpune în legislația noastră Directiva (UE) nr. 2019/1152. Vorbim de o modificare a articolului 35 citat mai sus:
„(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest dreptˮ, iar partea referitoare la situațiile de incompatibilități se păstrează în forma actuală.
Tot proiectul detaliază și noțiunea de program de muncă: „(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activității, care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii. (3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă și repartizarea sa în funcție de un anumit model stabilit de angajator”.
Practic, un angajat nu va mai putea suprapune nici măcar parțial contractele, fie ele full-time, fie part-time în privința programului de muncă. Simultaneitatea a două contracte full-time într-o zi lucrătoare înseamnă că unul începe, să zicem, la ora 6:00 și se termină la 14:00 și celălalt începe la ora 14:00 și se termină la 22:00.
Singura obligație a angajatorului, dacă află de existența unor alte contracte active ale angajatului, este să nu aplice un tratament nefavorabil salariatului în cauză.
Proiectul despre care vorbim a ieșit deja din Parlament, așteaptă promulgarea și apoi publicarea în Monitorul Oficial. Pentru că transpune prevederile unei directive, merită să ne uităm și la ce prevede aceasta în materia programului de muncă:
„Articolul 9 Exercitarea în paralel a unei alte activități profesionale
(1) Statele membre se asigură că un angajator nu interzice unui lucrător să lucreze pentru alți angajatori în afara programului de lucru stabilit cu angajatorul respectiv și că nu aplică lucrătorului un tratament nefavorabil pentru acest lucru.
(2) Statele membre pot stabili condiții pentru utilizarea restricțiilor de incompatibilitate de către angajatori, pe baza unor motive obiective, precum sănătatea și siguranța, protecția secretului de afaceri, integritatea serviciului public sau evitarea conflictelor de interese”.
Comentarii articol (2)