Un prim aspect pe care salariații trebuie să-l cunoască e acela că demisia nu e condiționată de acordul angajatorului. Situații precum „angajatorul nu-mi acceptă cererea de demisie”, „angajatorul nu mi-a înregistrat cererea” sunt în afara legii. Referitor la ideea de „cerere de demisie”, e bine de subliniat că angajatul nu cere să i se dea voie să plece de la locul de muncă respectiv, să termine acel raport de muncă, mai exact, ci are dreptul să facă asta în virtutea libertății muncii. Prin urmare, angajatul „își depune demisia” ar fi mai aproape de ceea ce e corect conform Codului muncii.
Acestea fiind spuse, odată depusă demisia, angajatorul e obligat să o înregistreze. Iar dacă nu o face, angajatul se poate folosi de orice mijloace de probă pentru a dovedi că a depus demisia și când a depus-o. În continuare, bine de știut că nu există nici ideea de demisie prin acordul părților.
Există demisie și există încetarea contractului prin acordul ambelor părți - ambele sunt, alături de concediere, modalități de încetare a contractului de muncă. Dar regimul lor este ușor diferit. „Este foarte importantă diferența dintre încetarea unui raport de muncă ca urmare a acordului de voință al părților și cea care intervine în urma voinței unilaterale a uneia dintre părți. Deși efectul direct este același, respectiv încetarea contractului individual de muncă, procedura pe care părțile sunt obligate să o respecte este diferită, iar efectele indirecte sunt la rândul lor determinate de modul în care s-a stins raportul de muncă”, explica pentru redacția avocatnet.ro consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase, cu o altă ocazie.
La încetarea prin acord, părțile convin, de fapt, asupra termenilor în care se încheie contractul de muncă - în primul rând, decid de comun acord când anume se încheie raportul, adică de când nu mai vine la muncă salariatul, dar acesta nu e singurul aspect. „În situația în care părțile nu s-au înțeles cu privire la toate aspectele încetării, nu ne aflăm în prezența unei încetări în baza art. 55 lit. b) din Codul muncii”, subliniază consilierul.
În schimb, la demisie, lucrurile stau ușor diferit - angajatul nu e îndrituit întotdeauna să plece chiar din ziua în care dorește, pentru că dacă există prevăzut un termen de preaviz, acesta trebuie respectat. De exemplu, dacă preavizul e de 20 de zile, angajatul nu poate pleca a doua zi. Dacă părțile au convenit însă un preaviz mult mai mic sau deloc ori dacă angajatorul renunță la preaviz, atunci angajatul va putea pleca mai repede.
„Codul muncii nu impune o perioadă minimă în privința preavizului în cazul demisiei și nu numai că nu vorbim de o perioadă minimă, ci putem spune că nu impune o astfel de perioadă, lăsând părțile să negocieze și stabilească acest lucru de comun acord. Cu alte cuvinte, dacă părțile negociază și stabilesc că nu va exista o perioadă de preaviz în cazul demisiei, ea nu este impusă de Codul muncii și putem avea un preaviz cuprins între 0 și 20 sau 45 de zile lucrătoare, după caz”, explică consilierul juridic.
Totodată, nu vorbim de încetarea contractului prin acordul părților dacă angajatorul renunță la preavizul pe care ar fi trebuit să îl respecte angajatul care și-a dat demisia. Unul dintre aspectele foarte importante ale încetării contractului prin acord, mai exact, consecința directă a încetării raportului de muncă prin acordul părților este cea a renunțării în tot la toate pretențiile pe care părțile le-ar avea în viitor una de la cealaltă.
Încetarea prin acord presupune, cum spuneam mai sus, că părțile își aștern „pe hârtie” termenii încheierii raportului de muncă - zile de concediu neluate ce trebuie plătite, compensarea orelor suplimentare, eventuale prestații suplimentare ce trebuia sau trebuie încasate de vreuna dintre părți de la cealaltă ș.a.m.d.. Ca atare, fiecare dintre părți trebuie să știe foarte bine ce cere și ce primește de la cealaltă parte la momentul semnării.
Așadar, angajații trebuie să fie extrem de atenție la condițiile în care se încheie raportul de muncă.
Bine de știut: Încetarea contractului prin demisie sau prin acordul părților nu dă dreptul fostului salariat la primirea ajutorului de șomaj.
Comentarii articol (5)