UPDATE: Concediul de îngrijitor e plătit sau nu? Ministerul Muncii și Inspecția Muncii au opinii complet diferite

„Angajatorul are obligația acordării concediului de îngrijitor salariatului în vederea oferirii de către acesta de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul și care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave, cu o durată de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic, la solicitarea scrisă a salariatului”, prevede Codul muncii, mai nou.

Codul stabilește că se consideră perioadă de activitate prestată cea în care angajatul se află în acest concediu. Ca atare, se ține cont și de aceste zile la acordarea dreptului la concediul de odihnă.

Totodată, pentru că NU e prevăzut ca o situație-premisă de suspendare a contractului de muncă, din toate cele de mai sus se putea interpreta și că acesta este un tip de concediu plătit. 

Le-am trimis, așadar, o solicitare celor de la Inspecția Muncii pentru a afla cum interpretează ei noile prevederi, dar între timp am văzut răspunsul oferit de Ministerul Muncii unei alte solicitări, publicat recent de cei de la Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii, în care ministerul consideră că angajatorul nu este obligat să plătească aceste zile de concediu: „apreciem că angajatorul nu este obligat să plătească o indemnizație salariatului/îngrijitorului pe perioada concediului de îngrijitor, însă pe parcursul concediului de îngrijitor salariatul rămâne asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate”.

Răspunsul în sens contrar primit de la Inspecția Muncii

Așa cum spuneam în prima formă a articolului, publicată în urmă cu câteva ore, le-am trimis o solicitare celor de la Inspecția Muncii, acum ceva vreme, ca să aflăm opinia lor pe subiectul plății sau neplății acestor zile. Și deși așteptam un răspuns similar celor de la minister, asta nu s-a întâmplat. Iată răspunsul Inspecției, emis redacției noastre în urmă cu câteva momente (răspunsul integral este atașat mai jos, cu redactările necesare pe conținutul documentului):

„Potrivit art. 153 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată. Conform art. 16 alin. 6 din același act normativ, absențele nemotivate şi concediile fără plată se scad din vechimea în muncă. Per a contrario, concediul de îngrijitor este un concediu cu plată. 

Modul de calcul şi plata concediului de îngrijitor se va face după sistemul zilelor libere plătite”. 

---------

Actualizare 14 februarie 2023

Între timp, am văzut și opinia oferită de cei de la ITM București, care sunt de aceeași părere, dar oferă o explicație diferită de cele de mai sus: angajatorul trebuie să plătească zilele de concediu de îngrijitor așa cum o face și cu alte zile libere plătite. Răspunsul instituției a fost atașat mai jos.

--------

Ce prevede directiva

„Este adevărat că nici Directiva (UE) 2019/1158 nu precizează clar că acest tip de concediu ar fi unul plătit, cel puțin nu în sensul suportării acestor costuri de către angajatori și nici în Codul muncii nu apare această mențiune, deși transpunerea ar fi trebuit să fie mai precisă, iar asta era treaba legiuitorului.

Practic, art. 6 al directivei prevede că «Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare lucrător are dreptul la un concediu de îngrijitor de cinci zile lucrătoare pe an», menționând că tot statelor membre le revine obligația de a stabili «domeniul de aplicare și condițiile» acestui tip de concediu.

La pct. 32 (în cadrul expunerii de motive) regăsim precizarea că «chiar dacă sunt libere să decidă dacă acordă o remunerație sau o indemnizație pentru concediul de îngrijitor, statele membre sunt încurajate să introducă o astfel de remunerație sau indemnizație pentru a garanta utilizarea efectivă a acestui drept de către îngrijitori, în special de către bărbați», deci legiuitorul avea această posibilitate, însă a ales să nu introducă nicio indemnizație.

Observăm că este o obligație a statului membru de a se asigura că lucrătorii pot beneficia de aceste prevederi, iar adăugarea art. 152^1 în Codul muncii, imediat după zilele libere plătite pentru evenimente familiale deosebite ar putea conduce la concluzia că și acest concediu este plătit de către angajator. Alin (4) al art. 152^1 anulează practic această prezumție, fiind precizat faptul că salariații care beneficiază de concediu de îngrijitor sunt asigurați fără plata contribuției - deci s-a luat în calcul direct nerealizarea unor venituri în acest caz, iar pentru a bifa obligația prevăzută de directivă, legiuitorul a acordat această facilitate”, explică Dan Năstase, consilier juridic.

În același timp, spune consilierul, precizarea că acest concediu „nu se include în durata concediului de odihnă anual și constituie vechime în muncă și în specialitate” este la fel de imprecisă, iar legiuitorul ar fi trebuit să indice mai clar dacă această vechime în muncă se referă și la stagiul de cotizare sau nu, tot fără plata contribuției pentru zilele respective.

„Coroborând dispozițiile legale care reglementează acest tip de concediu, rezultă că angajatorul are obligația de a-l acorda, la solicitarea salariatului, iar calitatea de asigurat se menține fără plata contribuției, ceea ce înseamnă că salariatul respectiv nu obține venituri în perioada respectivă. Nici Ordinul prin care sunt stabilite condițiile acordării acestui tip de concediu nu clarifică acest aspect, concluzia fiind că în cazul în care salariatul nu prezintă angajatorului documentele justificative, nu beneficiază de drepturile privind menținerea calității de asigurat și de cele privind vechimea în muncă și în specialitate”, conchide Dan Năstase.