Pedepsirea fraudelor majore de TVA ar putea fi dificilă în practică, potrivit consultanților fiscali

Anumite fapte prin care se evită (integral sau parțial) plata TVA-ului sunt considerate, mai nou, infracțiuni, dacă vorbim de scheme frauduloase transfrontaliere, conform Legii 125/2023 (transpunerea Directivei PIF), care se aplică din 25 mai 2023. Concret, în Legea evaziunii s-a introdus un articol complet nou care prevede următoarele:

„(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier având ca efect diminuarea cu cel puțin 10.000.000 euro, în echivalentul monedei naționale, a resurselor bugetului Uniunii Europene, prin:

(2) Tentativa la infracțiunea prevăzută la alin. (1) se pedepsește.”

Reprezentanții CCF au atras atenția autorităților că acest text are probleme mari încă de la momentul inițierii legii la nivelul Ministerului Finanțelor. Cu toate acestea, nici la nivelul Guvernului, nici la nivelul Parlamentului n-au fost luate în calcul observațiile pentru a face ajustări, ceea ce ar putea duce la probleme în practică.

Iată, potrivit CCF, care sunt neajunsurile legii:

• în Directiva PIF se precizează că infracțiunile sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre UE, iar în transpunere se folosește noțiunea de scheme frauduloase cu caracter transfrontalier. Diferența de abordare e semnificativă, pentru că noțiunea „transfrontalier” vizează și state din afara UE - astfel, norma națională depășește limitele normei europene;
  
  
• condiția referitoare la nivelul minim al prejudiciului e transpusă ca o diminuare cu cel puțin zece milioane de euro a resurselor bugetului UE, în condițiile în care infracțiunile se referă la fapte legate de TVA, care reprezintă doar una dintre resursele proprii ale bugetului UE și care se calculează, în principiu, ca procent din TVA-ul național (cu ajustări destul de laborioase în funcție de mai mulți parametri). Elementele privind modul de stabilire concretă a prejudiciului infracțiunilor ar fi trebuit să apară în textul legii, altfel aceasta este lipsită de predictibilitate;
  
  
• în lege se folosesc termenii „divulgare” și „nedivulgare” de informații privind TVA, în condițiile în care este neclar la ce se referă. Se înțelege, astfel, că legea fiscală din România ar avea prevăzute obligații exprese și identificabile cu ușurință de divulgare a informațiilor privind TVA, însă, în realitate, legislația folosește alte noțiuni pentru stabilirea obligațiilor declarative privind TVA. Concret, trebuia explicat la ce se referă nedivulgarea - nedepunerea de deconturi de TVA, declarații informative de TVA, lipsa unei facturi din declarația informativă etc.;
  
  
• este neclar la ce se referă autoritățile prin ideea de prezentare de declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA. De aici se înțelege că ar putea fi vorba de tranzacții în lanț, de tip carusel, unde declarațiile corecte ale unor persoane impozabile de pe lanț ar fi fost făcute, cu știință, în scopul unei fraude de TVA, care devine efectivă la o altă persoană impozabilă. Teoretic, nu aceasta este ipoteza avută în vedere de Directiva PIF, doar că din lege nu se înțelege cu claritate situația vizată efectiv.

La scurt timp după ce CCF a transmis observațiile ministerului, acesta din urmă a venit cu un răspuns din care reiese că aspectele semnalate ar fi clarificate direct de Directiva PIF. În plus, este adus ca argument faptul că Ministerul Justiției a avizat proiectul fără să sugereze modificări pe lege, însă mai este punctat și că România se grăbea să transpună Directiva PIF pentru a nu risca sancționarea.

„Raportat la observațiile formulate (...), apreciem că aspectele semnalate sunt clarificate de textul directivei, în ansamblu. Astfel, articolul care se transpune vizează fraudele în ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA. De asemenea, directiva include referințe cu privire la domeniul de aplicare, respectiv vizează infracțiunile grave împotriva sistemului comun de TVA, care fac referire la infracțiunile legate de teritoriul a două sau mai multe state membre ale Uniunii (...), exemplifică formele grave de fraudă în materie de TVA, în special frauda de tip carusel, frauda în materie de TVA prin intermediul firmelor-fantomă și frauda în materie de TVA săvârșită în cadrul unei organizații criminale, infracțiunile rezultă dintr-o schemă frauduloasă prin care acestea sunt comise într-un mod structurat cu scopul de a obține avantaje necuvenite de pe urma sistemului comun privind TVA (...).

Totodată, deși observațiile formulate de dumneavoastră vizează aspecte de claritate și predictibilitate a textului, facem mențiunea că, în avizul său, Ministerul Justiției nu a formulat nicio mențiune în acest sens; mai mult decât atât, a evidențiat faptul că avizează proiectul din punct de vedere al constituționalității și legalității, precum și potrivit cerințelor normelor de tehnică legislativă. În aceste condiții, nu a fost posibilă o intervenție asupra instrumentului de motivare în sensul celor sugerate de dumneavoastră, aceasta presupunând și o întârziere a conformării în luarea măsurilor solicitate de Comisia Europeană, cu riscul declanșării unei acțiuni de infringement”, au explicat reprezentanții Ministerului Finanțelor.