Scriam recent că Directiva (UE) 2023/970 impune nevoia de transparență încă de la momentul anterior concretizării unei relații de muncă: transparență pentru candidații în procesul de recrutare. Un întreg articol al directivei tratează ideea de transparență înainte de angajare. Deși va mai dura ceva timp până când directiva să fie efectiv transpusă.
„Pentru a întrerupe perpetuarea diferenței de remunerare între femei și bărbați care afectează în timp lucrătorii în mod individual, angajatorii ar trebui să se asigure că anunțurile de posturi vacante și denumirile locurilor de muncă sunt neutre din punctul de vedere al sexului și că procesele de recrutare sunt conduse în mod nediscriminatoriu, astfel încât să nu submineze dreptul la egalitatea de remunerare”, scrie, mai exact, în directivă.
Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii, conform Legii nr. 202/2002, înseamnă accesul nediscriminatoriu la angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale. Practic, inclusiv această prevedere dintr-o lege demult în vigoare la noi le indică angajatorilor că nu trebuie să facă discriminări la angajare; că nu trebuie să scrie în anunțul de angajare că se caută doar „coleg” sau doar „colegă” nou/nouă, doar doamne sau domnișoare ș.a.m.d..
Ca atare, imperativul din nou directivă nu ar trebui să fie văzut ca ceva inedit sau strigător la cer. Folosirea unei denumiri a locului de muncă neutră din punctul de vedere al sexului, urmată de o procedură de recrutare condusă în mod nediscriminatoriu e doar un mod particular de a spune „egalitate de șanse la angajare”.
Revenind la exemplul de la care am pornit, „secretara” nu este un substantiv căruia să îi lipsească varianta la masculin. Există și secretar, și secretară, dar ne-am obișnuit prea mult ca în funcția de secretar/ă să regăsim, majoritar, femei. În companiile mai mari, unde toate numele posturilor au fost preluate din limba engleză, problema de față nici nu se mai pune - angajatorul scrie direct că angajează „assistant” sau ce altă denumire a ales pentru postul respectiv.
Textul legal ne obligă să ne uităm și dincolo de momentul publicării anunțului de angajare, adică la întregul proces de recrutare. Denumirea neutră a postului nu e suficientă per se dacă procesul de recrutare demonstrează candidatului că, de fapt, compania căuta doar reprezentante ale sexului frumos.
Poate că pentru contextul pieței muncii din România discuția de față este utopică. Le-am rezolvat pe toate, oamenii sunt plătiți bine, au concediu atunci când îl cer și sunt remunerate orele suplimentare; asta să fie problema, că angajatorul scrie în anunțul de angajare că e interesat doar de femei. Putem spune asta doar dacă privim de sus problema. De jos, din partea candidatului care își dorește un loc de muncă, pierderea unei oportunități din cauza unei discriminări este o realitate, nu o perspectivă utopică.