Salariul ca dată personală în contextul directivei privind transparența salarială

Salariul în sine, ca sumă postată într-un anunț de recrutare, ca dată într-un document în care sunt trecute, pentru statistică, toate remunerațiile dintr-o companie sau ca informație nelegată de o persoană anume ori de alți identificatori cu privire la o persoană nu este o dată personală. Odată ce este pus în dreptul unui individ însă, salariul devine o dată personală. De asemenea, o combinație de date privind sexul, vârsta și salariul pot duce la identificarea unei persoane chiar fără a avea numele său ori funcția acesteia într-o companie.

Este și motivul pentru care nu le este recomandat angajatorilor ca, la modificarea anuală a valorii salariului minim pe economie, în loc să facă adiționale pentru fiecare contract plătit cu minimul pe economie, să adopte o decizie internă unde listează toți angajații plătiți cu acest minim și în dreptul fiecăruia se semnează „de luare la cunoștință” - acel document e o listă ce permite fiecăruia dintre cei ce semnează să vadă care sunt angajații plățiți cu minimul pe economie, ceea ce nu constituie tocmai o prelucrare conformă a datelor personale ale angajaților respectivi.

Directiva (UE) 2023/970, nu demult publicată în Jurnalul Oficial al UE (dar cu timp de transpunere de doi ani), va da posibilitatea lucrătorilor de a cere și de a primi informații necesare pentru a evalua dacă sunt sau nu discriminați salarial față de alți angajați din aceeași companie care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare. Însă, nimic din ce înseamnă respectarea obligațiilor impuse ca urmare a acestei directive nu va presupune încălcarea normelor deja cunoscute ale GDPR.

„Orice prelucrare sau publicare de informații în temeiul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului. Ar trebui adăugate garanții specifice pentru a împiedica divulgarea directă sau indirectă de informații referitoare la un lucrător identificabil. Lucrătorii nu ar trebui împiedicați să își divulge în mod voluntar remunerația în scopul asigurării aplicării principiului egalității de remunerare”, prevede recenta directivă.

Exercitarea dreptului la informare, raportarea, de către marii angajatori, a datelor privind diferențele de remunerare, precum și evaluarea comună a obligațiilor presupun prelucrări de date personale, ce vor trebui realizate însă în conformitate cu GDPR.

Să luăm un exemplu: dacă un angajat reclamă diferențe de remunerare discriminatorii, aducând în discuție remunerația colegului cu care se compară, pe care a aflat-o din anunțul de recrutare postat de companie înainte să-l angajeze, angajatorul nu trebuie să-i dea acces în sistem ca să se convingă singur că nu e așa. 

Așa cum punctam, recent, directiva nu va permite angajaților să știe ce salarii au colegii lor. Nu aceasta este miza ei, iar dreptul la informare pe care angajații îl vor putea exercita în următorii ani nu va afecta caracterul de dată personală al salariului unui angajat.