Capitolul privind răspunderea disciplinară a personalului didactic a primit unele modificări importante în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 în comparație cu Legea nr. 1/2011. Actuala lege se mai aplică doar până la începerea noului an școlar, urmând ca pe 3 septembrie să intre în vigoare noul act normativ.
Astfel, dacă legea veche s-a rezumat la statuarea faptului că personalul didactic, auxiliar şi cel de conducere răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin şi a fişei anuale a postului ocupat potrivit contractului şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, noua lege listează în clar abaterile disciplinare pentru care se activează răspunderea personalului didactic din învățământului preuniversitar (faptele pot fi încadrate însă și penal), iar răspunderea pe categorii de personal este distinct reglementată. Concret, în cazul personalului didactic, legea stabilește următoarele abateri:
a) faptele de violenţă fizică şi/sau verbală îndreptate împotriva elevilor sau a colegilor;
b) orice fapte sau atitudini care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor;
(notă: aceste fapte pot fi sancţionate numai după solicitarea unui raport de specialitate realizat de specialişti din cadrul DGASPC la solicitarea scrisă a unităţii de învăţământ, iar pe perioada cercetării acestor fapte profesorul nu va desfăşura activităţi didactice cu elevii)
c) manifestarea convingerilor politice şi prozelitismul religios în spaţiul şcolar;
d) activitatea de desfăşurare a meditaţiilor cu elevii de la propria clasă;
e) încălcarea dispoziţiilor legii, a normelor statutului profesiei, deciziilor obligatorii ale organelor profesiei la nivel naţional sau ale unităţii de învăţământ al cărei angajat este sau în cadrul căreia prestează activităţi de predare-învăţare- evaluare cu antepreşcolarii/preşcolarii/elevii;
f) fapte de natură să aducă atingere imaginii, demnităţii sau drepturilor copiilor/elevilor şi familiilor acestora ori să prejudicieze onoarea şi/sau prestigiul unităţii/instituţiei, interesul învăţământului.
Cât privește sancțiunile, acestea au rămas la fel ca în vechea lege: avertisment scris, reducerea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni, suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru obţinerea gradaţiei de merit, pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control ori a unei funcţii didactice superioare, suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de a face parte din comisiile de organizare şi desfăşurare a examenelor naţionale și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În rest, prevederi ale Codului muncii în materia răspunderii disciplinare sunt aplicabile și aici - e necesară o cercetare disciplinară pentru a putea sancționa, persoana cercetată trebuie convocată la cercetare, are dreptul la un apărător și la timp rezonabil pentru a-și construi apărarea ș.a.m.d.. Cât privește componența comisiei de cercetare, legea oferă toate detaliile.
A rămas valabil că cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării raportului de cercetare disciplinară, fiindu-i adusă la cunoştinţă persoanei de către conducătorul instituţiei după aprobarea în consiliul de administraţie al acesteia, dar nu mai târziu de șase luni de la data săvârşirii faptei.
Ce mai aduce nou Legea 198 este componența obligatorie a deciziei de sancționare disciplinară:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de către salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Cât privește răspunderea patrimonială, merită menționat că, în mod eronat, noua lege a preluat ideea deciziei de imputare, din legea veche, deși avem o decizie de anul trecut a CCR care stabilește că actualul Cod al muncii nu mai prevede decizia de imputare - ca atare, nu ar trebui să mai fie folosite de angajatori.