„Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adiţional la contractul individual de muncă existent”, prevede Legea nr. 81/2018.
Chiar și dacă se lucrează o zi pe lună de acasă, e necesar un act adițional sau un contract de telemuncă între părți, după caz. Prin urmare, acordarea beneficiului celor patru zile pe lună de telemuncă pentru salariații părinți presupune, în cazul contractelor în derulare, încheierea obligatorie a unui act adițional.
„La cerere, salariaţii care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani, beneficiază de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, în condiţiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii”, scrie în legea care a fost promulgată recent și care va ajunge în Monitorul Oficial zilele acestea. Așa cum explicam, cu o altă ocazie, legea nu va obliga însă angajatorii să accepte telemunca și nici nu suplinește acordul angajatorului și semnătura pe acel act adițional. În continuare, acolo unde telemunca nu este posibilă pentru că nu se permite desfășurarea activității în acest mod (rațiuni obiective), beneficiul nu poate fi acordat.
La fel, în cazul muncii la domiciliu (reamintim importanța diferențierii între telemuncă și munca la domiciliu, aici). Codul muncii, de data asta, impune ca pe lângă elementele obligatorii din contractul de muncă, pentru angajații în muncă la domiciliu să se mai regăsească și aceste aspecte:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.
Așadar, e necesară și aici încheierea unui act adițional.
În cazul telemuncii, clauzele specifice sunt următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
b) perioada şi/sau zilele în care telesalariatul îşi desfăşoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator;
c) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
d) modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;
e) responsabilităţile părţilor convenite în funcţie de locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, inclusiv responsabilităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
f) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la locul desfăşurării activităţii de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz;
g) obligaţia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi/sau regulamentul intern, în materia protecţiei datelor cu caracter personal, precum şi obligaţia telesalariatului de a respecta aceste prevederi;
h) măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaţilor şi care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat;
i) condiţiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activităţii în regim de telemuncă.
În fine, merită menționat că în cazul muncii de acasă din când în când vorbim, de fapt, de un regim hibrid de muncă. Specialiștii recomandă uneori și utilizarea unei politici interne, la care, practic, în contractele/actele de telemuncă doar se face trimitere. Modul în care operează sistemul hibrid poate fi diferit de la un departament la altul și de la un angajat la altul sau poate fi aplicat la fel în cazul tuturor - totul depinde de activitatea firmei și de cum înțelege fiecare să colaboreze cu angajați în telemuncă.
Angajatorii pot stabili cu lucrătorii lor că, de exemplu, munca de acasă se face doar în zilele de vineri sau de luni - predictibilitate fixată, practic, chiar în actul de telemuncă. Altfel, dacă zilele de telemuncă vor fi stabilite de la lună la lună sau chiar mai des de atât, angajatorul și lucrătorul în telemuncă vor trebui să stabilească cum vor proceda pentru a nu ajunge în extrema cealaltă - adică a unei impredictibilități dictate de nevoile salariatului exclusiv. Munca în sistem hibrid presupune stabilirea dinainte a programului de lucru.