UPDATE: Sunt angajatorii obligați să accepte cele patru zile de telemuncă în cazul celor care vor să stea acasă cu cei mici?

„La cerere, salariaţii care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani, beneficiază de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, în condiţiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii”, este prevederea pe care o aduce Legea nr. 241/2023, începând din 24 iulie, și care e încadrată în Codul muncii, într-un nou articol, imediat după prevederile referitoare la munca flexibilă (reamintim că angajatorii sunt obligați, mai nou, să-și motiveze în scris refuzul de a accepta cererea angajaților de a munci la distanță). 

În cazul ambilor părinți salariați, cel care solicită aceste zile de telemuncă sau de muncă la domiciliu va trebui să aducă și o declarația pe propria răspundere a celuilalt părinte că nu se află și el/ea acasă în aceleași zile, tot în telemuncă/muncă la domiciliu.

Chiar și în lipsa acestei prevederi din Legea 241/2023, Codul muncii, la art. 118, prevedea posibilitatea angajaților de a cere programe individualizate de muncă, ce resupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă, adică inclusiv să folosească, măcar din când în când, munca la distanță, programele cu timp redus etc.. Angajatorii au însă posibilitatea să refuze aceste cereri, dar trebuie să o facă motivat, în scris și în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării. Nimic din aceste aspecte nu este modificat de noua lege. Chiar dacă un post ar putea, în teorie, să permită efectuarea muncii de acasă, pot exista motive obiective pentru care telemunca sau munca la domiciliu să nu poată fi posibilă la un moment dat.

Merită să citești și: De ce legea privind cele patru zile de muncă de acasă pentru angajații părinți nu era, de fapt, necesară

Referindu-ne strict la telemuncă, observăm că se trimite în mod expres la condițiile din Legea telemuncii, adică, printre altele, la faptul că: 

a) telemunca presupune un acord de voință al părților și că

b) e nevoie de un contract de telemuncă sau de un act adițional la contractul actual, care să cuprindă clauzele specifice telemuncii.

Ca atare, simplul fapt că angajatul face o cerere pentru încuviințarea telemuncii patru zile pe lună, chiar dacă tipul activității sale ar permite munca de acasă, nu este suficient. Angajatul și angajatorul ar trebui să încheie, practic, un act adițional cu privire la telemuncă. Lipsa prevederii exprese privind prestarea unei activităţi în regim de telemuncă este sancționată de Legea 81 cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană. 

Jurisprudență utilă: Voința angajatorului cu privire la efectuarea telemuncii nu poate fi suplinită în instanță