avocatnet.ro 
O știre din Italia a trecut neobservată în presă noastră, deși ea redă cazul unor cetățeni români care, în căutarea unui venit care să le asigure o existență conformă cu demnitatea umană, au decis să lucreze în Italia. Nu știm (mai grav, nu știu nici autoritățile!) dacă este un caz izolat sau nu însă, din fericire, acesta a ajuns în atenția autorităților și, astfel, au fost puse în mișcare instrumentele legale pentru protejarea lucrătorilor afectați și pentru sancționarea celui care a încălcat legea.
Așa cum relatează publicația italiană BolognainDiretta, „un antreprenor” profita de starea de necesitate a lucrătorilor imigranți și îi exploata pe diverse șantiere din Italia, aceștia lucrând în ture de câte 10 ore/zi și având o singură zi de repaus săptămânal, dar nu întotdeauna, existând perioade în care lucrau neîntrerupt câte 10 ore/zi.
De asemenea, presa italiană prezintă și modul în care „antreprenorul” acționa și ce consideră statul italian că reprezintă intermedierea ilegală și exploatarea forței de muncă, respectiv: neasigurarea perioadelor minime de repaus, nivelul redus al salariilor garantate în plată și neacordarea acestora (de la 10 euro/zi stabiliți inițial, salariu redus arbitrar la 2-3 euro/zi), condițiile precare de locuit, neasigurarea condițiilor de sănătate, securitate și igienă la locul de muncă, lipsa asigurărilor pentru angajați (consecință directă a muncii nedeclarate la nivel global), precum și reducerea arbitrară a costurilor pentru masă și cazare.
Cazul a ajuns în atenția autorităților în urma unei sesizări transmise de un coleg (cetățean marocan) al celor doi români, iar „antreprenorul” se află în acest moment în arest la domiciliu, fiind instituit și sechestrul preventiv asupra mijlocului de transport cu ajutorul căruia acesta îi transporta pe lucrătorii exploatați, scopul sechestrului fiind de a evita reapariția acestor situații.
Ce prevede Codul penal din Italia?
Art. 603 bis (Intermedierea ilegală și exploatarea în muncă) prevede următoarele:
„Exceptând cazul când fapta constituie o infracțiune mai gravă, este pedepsit cu închisoare de la 1 la 6 ani şi cu amendă de la 500 euro la 1.000 euro pentru fiecare lucrător recrutat, cel care:
1) recrutează mâna de lucru cu scopul de a o pune să muncească la terți în condiții de exploatare, profitând de starea de necesitate a lucrătorilor;
2) folosește, angajează sau întrebuințează mâna de lucru, inclusiv prin activitatea de intermediere prevăzută la pct. 1), supunând lucrătorii la condiții de exploatare şi profitând de starea lor de necesitate.
Dacă faptele sunt comise prin violență sau amenințare, se aplică pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 8 ani şi amendă de la 1.000 la 2.000 euro pentru fiecare lucrător recrutat.
În înțelesul acestui articol, constituie indiciu de exploatare existența uneia sau mai multora din următoarele condiții:
1) plata repetată a retribuțiilor în mod evident diferit de contractele colective naționale sau teritoriale stipulate de organizațiile de sindicat mai reprezentative la nivel național, sau, oricum, disproporționat față de cantitatea şi calitatea muncii prestate;
2) încălcarea repetată a legislației referitoare la programul de lucru, la perioadele de odihnă, la repausul săptămânal, la întreruperea obligatorie a activității, la concediu;
3) existența încălcărilor normelor în materie de siguranță şi igienă la locul de muncă;
4) supunerea lucrătorului la condiții de muncă, prin metode de supraveghere sau la condiții de locuit degradante.
Constituie circumstanță agravantă specifică şi implică sporul pedepsei de la o treime la jumătate:
1) faptul că numărul lucrătorilor recrutați este mai mare de 3;
2) faptul că unul sau mai mulți indivizi recrutați au vârsta care nu le permite să muncească;
3) comiterea faptei prin expunerea lucrătorilor exploatați la situații de pericol grav, ținând cont de caracteristicile prestațiilor de realizat şi de condițiile de muncă.”
Munca în condiții abuzive pe litoralul românesc
Un alt eveniment, de această dată din România, ne demonstrează că a profita de necunoașterea drepturilor și, conform relatării, a abuza de lucrători, chestiuni ce, din păcate, nu se întâmplă în mod izolat, sunt „tratate” cu măsuri care nu sunt de natură să elimine aceste practici, iar tinerii lucrători sunt extrem de vulnerabili. În cazul unor tineri care au mers să lucreze pe litoralul românesc, experiența de muncă s-a rezumat la amenințări și șantaje, inclusiv la obligarea de către angajator la plata unor sume de bani din propriul buzunar. Toate astea, fără contract încheiat înainte de începerea muncii, desigur.
Foștii angajați descriu un program de lucru de 12 ore cu 12, șapte zile din șapte, fără nicio pauză, fără plata vreunei ore suplimentare, nici chiar a salariului pentru activitatea prestată efectiv uneori. Mai mult, angajatorul le cerea daune celor care plecau mai devreme de 1 septembrie, adică final de sezon estival, iar angajații trebuia să semneze că sunt de acord cu daunele, în avans.
La noi, „nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”. Cât despre faptele de amenințare și șantaj, ele sunt prevăzute ca fapte penale în Codul penal și sancționate cu închisoarea sau cu amenda penală, de la caz la caz - dar, firește, ele trebuie dovedite.
La noi, nici munca nedeclarată (în forma sa cea mai gravă – neîncheierea contractului de muncă) nu pare să fie sancționată în mod descurajant, deși amenda în aceste situații este de 20.000 de lei (adică aproximativ 4.000 de euro) pentru fiecare persoană identificată muncind la negru. Nu mai departe de anul trecut vorbeam despre cum „se tratează” munca la negru cu avertismente, dar și despre cât de descurajantă poate fi o amendă de 200.000 de lei pentru o companie care folosește 800 de oameni fără contracte de muncă.
Notă: Deși există la nivel teoretic, în Codul muncii, sancțiunea privind sistarea activității pentru cei care nu se conformează legii și continuă în paradigma muncii nedeclarate, lucrând cu oameni fără contract de muncă, sancțiunea nu se poate aplica. Redacția avocatnet.ro a vrut să afle, anul trecut, de ce sancțiunea nu se aplică, deși ea se află în cod din 2017; mai exact, de nu există o procedură pentru aplicarea sa. Explicația autorităților a fost următoarea: în context economic din 2022 nu era soluția cea mai bună. Anul trecut, inspectorul general al Inspecției Muncii la vremea respectivă a explicat că Inspecția a elaborat un proiect de procedură privind sistarea activității, dar că, din cauza contextului generat de pandemia COVID-19, măsura nu ar fi tocmai potrivită: „trebuie analizată și în funcție de dinamica relațiilor dintre angajați și angajatori în pandemie, cât și prin consecințele economice, care și-au lăsat amprenta asupra pieței muncii în România”.
În fine, merită menționat că în Codul penal român se indică și ce înseamnă, printre altele, exploatarea unei persoane, respectiv „supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat”.
aurelian_musa