De ce nu poți să pretinzi sporul pentru orele suplimentare pe care, de fapt, n-aveai voie să le prestezi

Angajaților part-time, adică cei care lucrează mai puțin decât norma de opt ore pe zi/40 de ore pe săptămână, le este interzisă prestarea muncii suplimentare - de ce? Se pleacă de la considerentul că dacă e cazul de ore suplimentare, atunci acel contract poate n-ar trebui să fie de câteva ore, ci de mai multe sau chiar de normă întreagă. 

La contractul de muncă cu timp parțial, în Codul muncii există o interdicție absolută cu privire la efectuarea de ore suplimentare. Dacă permite efectuarea acestora, atunci asta nu poate să aibă decât caracter excepțional, adică în cazurile de forță majoră sau pentru că e necesar să se facă lucrări pentru a preveni producerea unor accidente ori pentru a înlătura consecințele unora. Interdicția cu privire la efectuarea de ore suplimentare (cu cele două excepții de mai sus) trebuie trecută în contractul de muncă încheiat. Dacă interdicția nu se regăsește în contract, atunci angajatorul poate fi bănuit, fără nicio doză de subiectivism, de rea-intenție (neglijența ar putea fi greu admisibilă, dat fiind că există totuși un model oficial al contractului individual de muncă, ce nu trebuie decât urmărit punct cu punct de cel care-l redactează pentru angajator). 

Avem, așadar două locuri unde apare această interdicție: în contract și în Codul muncii. Dacă în contract nu e, în Codul muncii sigur este. 

Din start, dacă nu ai voie să prestezi ore suplimentare, de ce ai avea dreptul la sporul pentru acele ore? Dincolo de acest aspect, sporul pentru orele suplimentare se acordă în subsidiar, regula fiind aceea că se acordă, în următoarele 90 de zile, timp liber pentru a compensa acele ore state în plus la muncă. Dar aici nici măcar acordarea acestui timp liber corespunzător orelor în plus nu poate fi pretinsă, pentru că angajatul nu avea voie să stea în plus peste program.

Și dacă, totuși, se muncește în fapt peste orele din contract? Codul muncii califică această situație în mod expres ca muncă nedeclarată - „primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial”, pentru care compania poate fi dur amendată. Angajatul nu este tocmai în postura ideală să pretindă la ITM încălcarea legii, pentru că se situează el însuși în offside. Angajații în această situație vor fi văzuți ca angajați „la gri”, practic.