avocatnet.ro 
Legea nr. 217/2016 prevede că operatorii economici din sectorul agroalimentar, aşa cum sunt definiţi în Regulamentul (CE) de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, au obligaţia să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare - persoane fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată sub controlul lor. Obligația a intrat în vigoare pe 21 martie.
De atunci, normele de aplicare ale Legii 217 au primit și ele un set de modificări, astfel că, la acest moment, cadrul legal de aplicare pentru mai toate prevederile din această lege este complet. Normele noi, recent oficializate, vin cu detalierea măsurilor specifice antirisipă pentru fiecare verigă din lanțul alimentar: mai precis, ce trebuie să se facă pe zona de producție primară, pe zona de prelucrare / procesare, ce trebuie să se facă pe zona de depozitare / distribuție / comercializare; totodată, vorbim și de detalierea măsurilor antirisipă din domeniul hotelier şi al serviciilor de alimentaţie publică, asupra cărora ne oprim astăzi.
Toți operatorii economici din domeniul agroalimentar sunt obligați prin lege să adopte cel puțin două din cele zece măsuri stabilite pentru prevenirea risipei alimentare, printre care vânzarea cu preț redus a produselor aproape expirate și redistribuirea alimentelor nevândute. Aceste acțiuni trebuie să respecte o ierarhie prestabilită și să fie raportate anual de operatori, cu publicarea planurilor și rezultatelor pe site-urile lor. Este planificată și crearea unei platforme naționale pentru combaterea risipei alimentare (estimată pentru iunie 2025), iar consumatorii trebuie informați despre măsurile anti-risipă implementate.
De asemenea, toți operatorii economici, adică inclusiv cei din sectorul hotelier și zona de alimentanție publică, vor trebui să aibă un plan de diminuare a risipei alimentare.
Primul punct în ierarhia măsurilor este reprezentat de măsurile de responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare. Iar asta înseamnă inclusiv instruirea angajaților în acest sens, după cum ne indică Legea 217: „Operatorii economici implementează măsuri de informare şi responsabilizare pentru salariaţi pentru diminuarea risipei alimentare pe lanţul agroalimentar, începând cu producţia, procesarea, depozitarea, distribuţia şi comercializarea alimentelor, inclusiv în sectorul de industrie hotelieră şi al serviciilor alimentare”. Potrivit normelor de aplicare ale Legii 217, operatorii din sectorul hotelier și zona alimentației publice sunt obligați să facă cel puțin anual o comunicare internă către angajați privind obiectivul de reducere a risipei de alimente.
Așa cum scriam în primăvară, una dintre măsurile importante impuse sectorului ospitalității este aceea de a permite clienţilor să ia mâncarea neconsumată acasă, fără costuri suplimentare, și să informeze vizibil despre această opțiune în meniu. Practici precum vânzarea produselor aproape de expirare la preț redus sunt încurajate, dar obligația de a permite clienților să ia mâncarea acasă este separată de celelalte măsuri de reducere a risipei impuse prin lege - altfel spus, ea „nu bifează”, în sine, una dintre cele două măsuri minime. Așa cum explicam în materialul din primăvară, deși practica de a permite clienților să ia mâncarea neconsumată acasă, fără costuri suplimentare, o regăseam deja în multiple locații, noutatea e că acum vorbim de un drept al clienților ce trebuie trecut în meniuri.
|
Măsurile specifice industriei hoteliere și serviciilor de alimentanție publică Pentru sectorul de industrie hotelieră şi al serviciilor de alimentaţie publică, operatorii economici au obligaţia să întreprindă măsuri de prevenire şi reducere a risipei alimentare, potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) din lege, astfel: a) măsuri de planificare sau alte instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor, precum şi stabilirea planului de diminuare a risipei de alimente; b) realizarea a minimum o comunicare anuală internă cu angajaţii privind obiectivul de reducere a risipei de alimente; c) realizarea unui sistem de monitorizare FIFO "primul intrat - primul ieşit" a stocurilor de marfă/materii prime; d) măsuri de colectare separată a deşeurilor alimentare, pe categorii, în vederea reciclării/valorificării/eliminării conform ierarhiei deşeurilor şi legislaţiei specifice în vigoare; e) măsuri prin care vor facilita consumatorilor finali să ia, fără costuri suplimentare şi în condiţii corespunzătoare de ambalare, alimentele pe care nu le-au consumat, la finalul meselor servite, şi vor informa despre această posibilitate, în mod clar şi vizibil, în meniu; f) măsuri privind transferul cu titlu gratuit al alimentelor către operatorii receptori şi consumatorii finali. (extras din normele de aplicare a Legii 217 / 2016 - HG nr. 51/2019) |
Ultima în lista de mai sus, realizarea transferului gratuit al alimentelor se face strict în condițiile Legii 217 și normelor sale de aplicare. Concret, transferul poate să se facă fie către consumatorul final, fie către operatorii receptori - în fiecare caz trebuie avute în vedere condițiile specifice. De pildă, operatorii receptori nu sunt chiar orice asociație către care ne propunem să donăm niște alimente (trebuie să fi fost incluși în baza legii în categoria operatorilor receptori), iar transferul trebuie să se facă neapărat prin contract (spre deosebire de consumatorii finali, unde asemenea formalism nu e necesar). Operatorii receptori sunt cei care desfăşoară activităţi înregistrate/autorizate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, ce răspund de respectarea legislaţiei din domeniul igienei alimentelor după preluarea acestora de la operatorii economici.
jacquelline 
lilicrin