Cum ar trebui să arate un control al inspectorilor de muncă în privința prevenirii riscurilor psihosociale? 11 întrebări esențiale, dar ignorate de aproximativ șase ani

Comitetul Înalților Responsabili cu Inspecția Muncii este compus din câte un reprezentant al autorităților naționale de inspecție a muncii din fiecare stat membru și a fost constituit în 1995 pentru a furniza Comisiei, la solicitarea acesteia sau din proprie inițiativă, avizul său cu privire la toate problemele referitoare la aplicarea de către statele membre a legislației comunitare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.

Nefiind mediatizat intens, cel mai probabil, Comitetul Înalților Responsabili cu Inspecția Muncii (Senior Labour Inspectors’ Committee – SLIC) a rămas un „simplu” obiectiv bifat pe o listă lungă în care avem enumerate drepturile lucrătorilor în privința securității și sănătății la locul de muncă.

„Misiunea SLIC este de a monitoriza, pe baza unei strânse cooperări între membrii săi și Comisie, aplicarea efectivă și echivalentă a legislației comunitare secundare privind sănătatea și securitatea la locul de muncă și de a analiza aspectele practice legate de monitorizarea aplicării legislației în acest domeniu. Scopul principal al SLIC este armonizarea legislației naționale privind SSM, dezbaterea privind noile tendințe emergente, aprobarea ghidurilor menite să ajute inspectorii de muncă în activitatea lor și consolidarea cooperării dintre membri” (Ministerul Muncii).

Încă din 2017, Comisia Europeană a comunicat acestui Comitet noile riscuri la adresa securității și sănătății la locul de muncă, printre acestea fiind și cele psihosociale și afecțiunile musculo-scheletice, alături de cele existente.

Pentru a aborda în mod corespunzător aceste noi provocări, Comitetul a înființat un grup de lucru (Working Group – WG) care să analizeze riscurile noi și emergente, denumit Grupul de lucru pentru riscurile emergente la adresa securității și sănătății în muncă (WG EMEX), din care fac parte reprezentanți din Cipru, Danemarca, Finlanda, Grecia, Polonia, România și Suedia.

Tot din 2017 a fost inițiată și activitatea de elaborare a unui „Ghid pentru aprecierea calității evaluării riscurilor și a măsurilor de gestionare a riscurilor în vederea prevenirii riscurilor psihosociale”, acesta fiind adoptat pe 8 octombrie 2018.

Practic, în ultimii șase ani, inspectorii de muncă au avut la dispoziție un instrument cu ajutorul căruia puteau evalua, în timpul controalelor, modul în care angajatorii asigură lucrătorilor un mediu de muncă sigur și sănătos, inclusiv în privința prevenirii (de ce nu, chiar a eliminării!) riscurilor psihosociale.

Chiar dacă publicația este destinată inspectorilor de muncă și nu are caracter obligatoriu pentru aceștia, aspectele prezentate sunt suficient de importante atât pentru angajatori, cât pentru lucrători.

Sintagma „nu are caracter obligatoriu” stă, probabil, la baza ignorării unui document pentru elaborarea căruia Comisia a investit resurse (materiale și umane); iar rezultatul după aproape șase ani rămâne „bifarea unei obligații”, în timp ce apar din ce în ce mai des situații în care stresul și epuizarea fizică (o latură a hărțuirii morale la locul de muncă) conduc la conflicte de muncă sau le amplifică.

În privința condițiilor de muncă, regăsim precizarea: „Riscurile psihosociale apar din cauza proiectării, organizării și gestionării necorespunzătoare a muncii, precum și a unui context socio-profesional dificil. Atunci când sunt privite ca și probleme organizaționale în loc de probleme individuale, riscurile psihosociale pot fi la fel de ușor de gestionat ca și alte riscuri la adresa securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.”.

Cele mai reprezentative riscuri psihosociale, potrivit tabelului prezentat în cadrul Ghidului, sunt „volumul prea mare de muncă, ritmul de lucru excesiv de rapid, precum și comportamentul social negativ, cum ar fi violența sau hărțuirea.”

În același timp, studiile au evidențiat și o serie de factori de risc în funcție de activitățile economice:

De asemenea, orice angajator și orice lucrător trebuie să cunoască o listă neexhaustivă de întrebări referitoare la evaluarea riscurilor psihosociale, pe care inspectorii de muncă le pot utiliza (sau, mai corect, ar trebui să le utilizeze!) în cadrul oricărui control:

1. A efectuat angajatorul o evaluare a riscurilor? 
2. Cine a participat la evaluarea riscurilor? 
3. A fost utilizată o listă de verificare sau o altă metodă? 
4. A făcut angajatorul apel la lucrătorul desemnat /servicii externe în materie de SSM? 
5. Au fost incluse în evaluarea riscurilor toate grupurile de lucrători (de exemplu, grupuri profesionale diferite, lucrători migranți, lucrători cu timp parțial, lucrători tineri, lucrători vârstnici, femei, bărbați, lucrători cu fracțiune de normă și lucrători în schimburi)? 
6. A acoperit evaluarea riscurilor toate domeniile de activitate? 
7. Ce riscuri psihosociale au fost identificate și evaluate? 
8. A fost elaborat un plan de acțiune și au fost stabilite responsabilitățile? 9. Ce măsuri de prevenire și protecție au fost luate după evaluarea riscurilor? 
9. Au primit lucrătorii informații și o instruire corespunzătoare cu privire la modalitățile de prevenire a riscurilor psihosociale? 11.A fost evaluat planul de acțiune în vederea verificării eficacității măsurilor?

Aceste 11 întrebări sunt detaliate în documentul atașat la finele acestui articol. De precizat, în încheiere, că nu există până în prezent și o confirmare oficială în privința utilizării acestora în controale.