ICCJ: Activitatea prestată de judecători în condițiile unei scheme incomplete de personal NU constituie muncă suplimentară

Decizia ICCJ 78/2024 a fost pronunțată luni de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă și urmează să devină general obligatorie după apariția sa în Monitorul Oficial. „Activitatea prestată de judecători în condiţiile unei scheme de personal incomplete nu constituie muncă suplimentară în condiţiile art. 120 alin. (1) din Codul muncii”, este concluzia judecătorilor ICCJ.

În speța pentru care a fost necesară interpretarea ICCJ era vorba de niște judecători care au dat în judecată Curtea de Apel București, cerând compensații legale pentru muncă suplimentară pentru o perioadă de trei ani în care au lucrat în condițiile unei scheme incomplete de personal.

Practic, aceștia au susținut că schema incompletă de personal i-a obligat indirect la o muncă suplimentară. Curtea de Apel București a susținut, în esență, că reclamanții n-au putut să demonstreze că au lucrat peste programul normal de muncă, astfel încât să aibă o justificare să ceară compensații pentru muncă suplimentară.

Motivarea ICCJ urmează să fie redactată în perioada următoare, iar decizia va deveni obligatorie după apariția sa în Monitorul Oficial.

Numai munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (adică ce trece de 40 de ore pe săptămână) este considerată muncă suplimentară, potrivit Codului muncii. Iar munca suplimentară poate fi făcută doar cu acordul salariatului (cu excepția unor situații urgente).

Așa cum reiese din actul normativ citat, „Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (...) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut (...) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia”, cu precizarea că sporul respectiv se stabilește prin negociere și că trebuie să fie de cel puțin 75% din salariul de bază.