Controlul vestiarelor la locul de muncă și nerespectarea intimității angajaților

Deși respectul pentru intimitatea personală și drepturile angajaților ar trebui să fie prioritare, unii lucrători se confruntă cu situații de-a dreptul absurde: un exemplu elocvent este controlul vestiarelor la locul de muncă, realizat în absența angajaților. Imaginați-vă cum v-ați simți dacă știți că, în fiecare zi, vestiarul dumneavoastră poate fi deschis și verificat fără știrea sau consimțământul dumneavoastră, aceasta fiind realitatea cu care se confruntă unii lucrători, care se simt astfel nerespectați și umiliți în asemenea situații. Un lucrător a împărtășit experiența sa pe forumul avocatnet.ro: 

 „Angajatorul meu organizează periodic controlul vestiarelor. Acest lucru se realizează în absența angajaților. Pur și simplu ne deschid vestiarele cu o cheie comună și are loc acest control. Ei ne spun că nu controlează în lucrurile noastre deși mă îndoiesc. Altfel, cum ar putea ști ce am eu în geantă. Oricum simpla deschidere a vestiarului meu, în absența mea nu mi se pare normală și mă simt nerespectat și umilit.” 

Această mărturie ridică întrebări importante despre drepturile angajaților și limitele pe care angajatorii ar trebui să le respecte, iar în acest articol vom analiza cadrul legal care protejează intimitatea lucrătorilor, impactul psihologic al unor practici precum cea descrisă mai sus și soluțiile disponibile pentru a combate astfel de abuzuri.

Despre necesitatea unor spații pentru păstrarea obiectelor personale sub cheie

Conform HG nr. 1091/2006, atât pentru locurile de muncă utilizate pentru prima dată privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, cât și pentru cele aflate deja în folosință, „lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție vestiare corespunzătoare dacă aceștia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială și dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spațiu.” 

Acest aspect subliniază importanța asigurării unor condiții adecvate pentru lucrători, inclusiv respectarea intimității acestora, dar și a protecției bunurilor personale pe durata programului de lucru.

Deși actul normativ nu precizează explicit că vestiarele trebuie să fie încuiate, se menționează: „Dacă vestiarele nu sunt necesare, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc în care să își țină îmbrăcămintea personală sub cheie.” 

Acest lucru sugerează că angajatorii ar trebui să asigure un spațiu securizat pentru bunurile personale ale angajaților, ceea ce implică securizarea vestiarelor și, fiind vorba despre bunuri personale, lucrătorul să poată fi singurul care poate avea acces.

Controlul vestiarelor = încălcarea vieții private?

Chiar dacă angajații se află la locul de muncă, îmbrăcămintea și alte obiecte personale țin de viața lor privată. Conform articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „fiecare persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale”. În acest context, controlul vestiarelor fără consimțământul angajaților poate fi considerat chiar o ingerință în viața privată a acestora.

CEDO a subliniat, în deja faimoasa cauză Bărbulescu împotriva României, importanța respectării vieții private a lucrătorilor chiar și în contextul relațiilor de muncă, Curtea concluzionând că instanțele nu au reușit să găsească un echilibru just între dreptul angajatului la respectarea vieții private și dreptul angajatorului de a lua măsuri pentru a asigura buna funcționare a companiei.

Această hotărâre este relevantă și în contextul controlului vestiarelor, deoarece subliniază necesitatea respectării vieții private a angajaților și a confidențialității obiectelor personale, chiar și la locul de muncă.

Este subliniată astfel importanța respectării drepturilor angajaților și a intimității acestora la locul de muncă, iar controlul vestiarelor în absența angajaților, pe lângă încălcarea dispozițiilor legale, poate fi perceput ca o încălcare a vieții private și poate genera sentimente de nerespectare și umilință. 

Angajatorii trebuie să găsească un echilibru între necesitatea de a asigura securitatea și buna funcționare a companiei și respectarea drepturilor fundamentale ale angajaților și ar trebui să adopte măsuri transparente și să comunice clar cu angajații cu privire la motivele și procedurile acestor controale. 

De asemenea, ar trebui să se asigure că orice control, dacă este necesar și are la bază motive justificate, va fi realizat într-un mod care respectă confidențialitatea și intimitatea lucrătorilor și în prezența acestora.

Este important ca angajatorii să țină cont de legislația relevantă, inclusiv de prevederile GDPR și de hotărârile CEDO, care subliniază necesitatea respectării vieții private a angajaților, iar prin adoptarea unor practici transparente și bazate pe principiul bunei-credințe, pot contribui la crearea unui mediu de lucru pozitiv și la menținerea încrederii și a moralului angajaților.

În concluzie, respectarea drepturilor angajaților și a intimității acestora este esențială pentru un mediu de lucru sănătos și productiv, iar angajatorii au obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja aceste drepturi și să asigure un echilibru just între nevoile companiei și respectarea vieții private a angajaților.