UPDATE: Decizie ICCJ oficială: Trebuie să se verifice și dacă șoferului îi e afectată capacitatea de a conduce, nu doar prezența în sânge a substanței psihoactive

Prin Decizia 25/2025, ÎCCJ a stabilit că, pentru a întruni condiția esențială a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 2 din Codul penal, care prevede ”închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi” pentru ”persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere” este necesară îndeplinirea a două cerințe:

• prezența substanțelor psihoactive în probele biologice ale inculpatului;
• demonstrarea că aceste substanțe au afectat capacitatea de a conduce autovehiculul.

Cu alte cuvinte, simpla detectare a substanțelor psihoactive în organism nu este suficientă pentru a se considera că persoana se află sub influența acestora, fiind necesar ca această influență să fie dovedită în ceea ce privește afectarea capacității de a conduce.

Pronunțarea Înaltei Curți vine ca urmare a sesizărilor formulate de Curtea de Apel Braşov (CAB), care judeca un caz legat de interpretarea infracțiunii de conducere sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută la art. 336 alin. 2 din Codul penal. În special, instanța brașoveană analiza relația dintre prezența substanțelor psihoactive în probele biologice, concentrația acestora și afectarea capacității de conducere.

Mai exact, CAB judeca în apel cazul unei persoane (achitată anterior de instanța inferioară) depistate cu benzoilecgonină - produs al metabolismului rezultat în urma consumului de cocaină - (0,013 pg/ml în ser) și cocaină (rezultat pozitiv în urină).

Ministerul Public a contestat achitarea, susținând că orice conducere după consumul de substanțe psihoactive, indiferent de concentrație sau afectarea capacității de conducere, constituie infracțiunea. Argumentul Ministerului Public afost acela că "...legiuitorul a incriminat orice acțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice ulterior consumului de substanțe psihoactive, indiferent de valoarea rezultată în urma analizei de laborator, de datele examenului clinic sau de concluziile expertizei medico-legale”.

Dilema CAB, tranșată după cum am arătat mai sus de ICCJ, a apărut sub forma unei contradicții dintre analiza toxicologică și examenul clinic. Astfel, deși analizele toxicologice confirmaseră prezența cocainei, examenul clinic indica faptul că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive în momentul conducerii incidentului rutier.

În concluzie, decizia ICCJ tranșează divergențele legate de conceptul de „aflare sub influența substanțelor psihoactive” și impune necesitatea demonstrării efectului concret al substanței asupra capacității de a conduce, în densul de a stabili dacă ”este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia” - ”Dacă dispoziția «aflată sub influența unor substanțe psihoactive» din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive”.

În decizia luată, Înalta Curte a ținut cont și de punctul de vedere al Institutului Național de Medicină Legală, care a arătat că ”pe timpul cât substanța activă nu se mai află în sânge, dar în sânge se află metaboliții (produși intermediari sau finali ai metabolismului - n. red.) activi ai substanței într-o concentrație inferioară limitei cut-off  (limite de incriminare legislativă - n. red.), se apreciază că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive, aspect care întrunește un consens științific și medico-legal, european și internațional”.

Trebuie știut faptul că, în contextul mai larg al noțiunii de ”substanțe psihoactive”, care include și medicamente utilizate pentru tratarea unor afecțiuni, documentul clarifică modul în care instanțele vor judeca cauze viitoare, prilejuite de depistarea unor astfel de substanțe în probele biologice ale șoferilor.