Angajatorul ar trebui să verifice voluntar dacă poate aplica scutirea de impozit pentru cercetare-dezvoltare, ca să nu riște ulterior un litigiu

Facilitățile fiscale pentru activitățile IT au fost eliminate definitiv din Codul fiscal, după ce anterior fuseseră înăsprite condițiile de eligibilitate. În acest context, interesul companiilor (și nu numai) a început să se mute tot mai mult pe scutirea de impozit pentru activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare. Au fost inclusiv cazuri în care salariații au considerat că trebuie să primească această scutire (și, automat, un salariu net mai mare) și au inițiat litigii în instanță.

„Art. 60 pct. 3 din Codul fiscal prevede că scutirea [de impozit pentru activități de cercetare-dezvoltare și inovare] se aplică persoanei fizice, angajatului. Dar ne trebuie concursul angajatorului, care are obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate și de a aplica această scutire. Și, atunci, în mod firesc, se pune întrebarea: Care este marja de apreciere a angajatorului în a aplica sau nu scutirea pentru angajații săi? Și, din această perspectivă, în practică am observat situații în care angajații sunt tentați să sancționeze pasivitatea angajatorilor: aduc în discuție această scutire și solicită angajatorilor să le plătească acest impozit, pentru că ei consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru scutire.

Această discuție cu angajatorul se traduce, după aceea, într-un litigiu de dreptul muncii, în fața instanțelor. Un litigiu care, până la urmă, se reduce la efectuarea unui raport de expertiză în fața instanței, din ce am văzut (care nu reprezintă altceva decât o analiză a criteriilor de eligibilitate), care este realizat, de această dată, de către un expert judiciar în instanță, nu de către societate, în mod voluntar, la un moment dat în timp”, a atenționat recent, la conferința anuală de taxe organizată de PwC România, Mihail Boian, Partener la D&B David și Baias.

Pentru a evita riscul unui litigiu cu propriii salariați, avocatul a spus că angajatorii ar trebui să facă voluntar o analiză prealabilă pentru a vedea dacă pot aplica facilitatea fiscală în discuție sau nu. Ulterior, această analiză ar trebui discutată cu salariații, în cazul în care se dovedește că nu sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate.

„Credem noi că, într-o abordare prudentă și preventivă, ar trebui să realizați aceste analize și, în măsura în care rezultatul este pozitiv, sigur că acordați această scutire către angajați și vă documentați în mod corespunzător dacă vine Fiscul în control. Dacă rezultatul este negativ, aveți o discuție cu angajații, pe marginea acestui subiect, le spuneți transparent că nu îndeplineesc condițiile și preveniți o dispută cu ei în instanță. Mai ales în condițiile în care știm foarte bine că, în instanțele de dreptul muncii, de cele mai multe ori au câștig de cauză angajații”, a recomandat Mihail Boian.

Potrivit Codului fiscal, scutirea de impozit (cotă: 10%) vizează veniturile realizate (din salarii și asimilate salariilor) ca urmare a desfășurării activității de cercetare-dezvoltare și inovare (definită conform OG 57/2002), așa cum prevede procedura dată în acest sens prin ordin de ministru. Totodată, Codul prevede și condițiile de bază pentru această facilitate:

• scutirea se acordă pentru toate persoanele care sunt incluse în echipa unui proiect de cercetare-dezvoltare și inovare, cu indicatori de rezultat definiți;
• scutirea se acordă în limita cheltuielilor cu personalul alocat proiectului de cercetare-dezvoltare și inovare, evidențiate distinct în bugetul proiectului;
• statul de plată aferent veniturilor din salarii și asimilate salariilor, obținute de fiecare angajat din activitățile desfășurate în proiectul de cercetare-dezvoltare și inovare, se întocmește separat pentru fiecare proiect.

În altă ordine de idei, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare mai există și alte facilități ce pot fi aplicate de către plătitorii de impozit pe profit. De acestea beneficiază direct companiile.