CCF: Rata dobânzii de referință a BNR nu poate fi folosită ca nivel de preț de piață la dobânzile împrumuturilor intragrup. Practica ANAF trebuie corectată

„S-au înregistrat numeroase situații în care organele cu atribuții de control fiscal ale ANAF ajustează «din oficiu» dobânzile aplicate în cadrul împrumuturilor intragrup la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR (în baza OG 13/2011 - n. red.), fără efectuarea unei analize conforme cu principiile prețurilor de transfer. Această abordare formalistă contravine principiilor economice și juridice aplicabile și poate genera nu doar prejudicii contribuabililor, ci și riscuri semnificative pentru administrație - inclusiv contestarea și anularea în instanță a ajustărilor respective.

Mai mult, perpetuarea acestei practici transmite eronat contribuabililor ideea că documentarea valorii de piață a tranzacțiilor intragrup ar fi inutilă. Deși nu există nicio prevedere legală expresă care să considere rata dobânzii de referință a BNR drept echivalentă cu dobânda la valoarea de piață, interpretarea eronată persistă, fiind alimentată de o coroborare defectuoasă a legislației în practica organelor fiscale”, este explicat în adresa CCF.

Fiscaliștii explică faptul că ordonanța are ca obiectiv general reglementarea ratelor dobânzilor legale remuneratorii și penalizatoare, pentru obligațiile monetare din România, în situațiile în care părțile implicate nu au convenit în mod explicit asupra unei rate specifice a dobânzii.

Prin raportarea la rata dobânzii de referință a BNR, OG 13/2011 furnizează un mecanism legal pentru determinarea dobânzii în dreptul civil și comercial, în special în cazurile de întârziere a plăților sau în absența unor termeni contractuali specifici. Practic, rata dobânzii de referință a BNR reprezintă un instrument de politică monetară, care influențează costul creditării în economie și ajută la controlul inflației, precum și la stabilitatea cursului valutar.

Analiza valorii de piață a ratei de dobândă practicată în cadrul împrumuturilor intragrup trebuie să respecte, potrivit CCF, Codul fiscal, Ordinul ANAF 442/2016 și liniile directoare ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Aceste acte conțin prevederile specifice despre etapele ce trebuie parcurse la stabilirea și/sau documentarea valorii de piață a ratelor de dobândă aferente tranzacțiilor intragrup.

Prin urmare, este nevoie ca practica eronată din controalele ANAF să fie corectată și uniformizată, pentru a evita problemele atât pentru contribuabili, cât și pentru stat. În acest sens, CCF spune că cea mai simplă soluție este ca ANAF să vină cu clarificări oficiale din care să reiasă că:

„Orice tranzacție desfășurată între persoane afiliate trebuie analizată, atât de contribuabili, cât și de autoritățile fiscale, cu respectarea strictă a prevederilor legislative în vigoare - respectiv Codul fiscal și normele metodologice aferente, Ordinul ANAF nr. 442/2016 privind întocmirea dosarului prețurilor de transfer, precum și liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer.

În cazul particular al împrumuturilor intragrup, analiza implică parcurgerea unor etape precise, ce includ: identificarea și analiza raporturilor comerciale și financiare dintre părți, definirea corectă și explicită a tranzacției analizate (împrumut, capital etc.), selectarea celei mai adecvate metode de analiză a prețurilor de transfer și aplicarea corespunzătoare a acesteia pentru determinarea valorii de piață a ratei dobânzii.

În cadrul acestui proces, o atenție specială trebuie acordată analizei factorilor de comparabilitate, în special evaluării riscului de credit al debitorului și identificării particularităților tranzacției respective, elaborării studiului de comparabilitate, realizării ajustărilor necesare pentru a asigura comparabilitatea între tranzacția analizată și cele incluse în eșantionul de comparație, precum și documentării riguroase a întregului proces.”