Păi v-am cam răspuns prin articolele indicate (art. 983 și următoarele din Codul de procedură civilă se referă la predarea silită a bunului).
În cazul dumneavoastră, dacă într-adevăr se îndeplinește condiția din paragraful 2 de la punctul 4, atunci într-adevăr, punctele 1 și 2 se exclud.
În această situație, după cum am afirmat deja, ar fi vorba despre o succesiune vacantă, adică averea defunctei ar culege-o statul. Asta, cu condiția ca defuncta să nu fi lăsat vreun testament.
În speța dumneavoastră sunt relevante articolele 963 și 983 din Noul cod civil. Presupunând că din SUA aveți acces mai greu la legislația noastră (rezultatele motoarelor de căutare fiind optimizate pentru site-urile locale), vi le reproduc aici:
Art. 963: Moştenitorii legali
(1)Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz.
(2)Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.
(3)În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.
Art. 983: Dreptul de moştenire al colateralilor ordinari
(1)Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi.
(2)Colateralii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni. Dispoziţiile art. 964 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3)Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4)În concurs cu soţul supravieţuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din moştenire.
(5)Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor ordinari de acelaşi grad se împarte între aceştia în mod egal.
N-o mai achită nimeni. De altfel, datoria este în continuare a aceluiași debitor, dar cu siguranță n-o va plăti, că dacă și-ar fi plătit datoriile, nu s-ar mai fi ajuns la executare.
Dar asociația de proprietari ce-a „păzit” până acum? N-a știut că bunul urma să fie scos la executare? Avea posibilitatea să intervină, în calitate de creditor, în procedura executării silite.
V-ar putea interesa următoarele articole din Codul de procedură civilă (asigurați-vă că aveți acces la varianta republicată, că s-au renumerotat):
art. 649, art. 690 ș.u., art. 774 alin. 4, art. 857 alin. 3, art. 893 ș.u.
Bună seara,
Haideți să le luăm punctual.
1. Întotdeauna, pentru a putea fi constatată (sau atestată, cum vreți să-i spuneți) calitatea unui moștenitor, trebuie îndeplinită procedura succesorală. Întotdeauna. Chiar și atunci când moștenitorul vine în baza unui testament. Chiar și atunci când este unicul urmaș. Motivele le-am mai expus.
Singurul moment în care s-ar putea sări peste aceste formalități ar fi atunci când defunctul nu mai avea drepturi și obligații în patrimoniul său.
2. Nu puteți să dezbateți succesiunea fără să fiți prezent personal sau printr-un mandatar. Nu puteți face asta online, telefonic sau prin alte mijloace de la distanță. În cazul succesiunilor, mandatarul trebuie să fie împuternicit prin procură în formă autentică, deci nu o puteți face la un notar în SUA pentru că la ei nu există un echivalent al încheierii de autentificare. Puteți face procuri la notari în SUA pentru diverse operațiuni (în general, de administrare), dar în niciun caz pentru succesiuni. În acest caz trebuie să faceți procura pe teritoriu românesc (în România sau la ambasada/consulatul României în străinătate) sau într-o țară în care este reglementată forma autentică - în general, cele cu sistem de drept latin.
3. Rudele din partea soțului nu vin la succesiunea defunctei nici direct (pentru că nu au vocație succesorală) și nici indirect (pentru că soțul este predecedat și nu o moștenește).
4. Nici dumneavoastră nu veniți la succesiunea defunctei, pentru că sunteți rudă de gradul V și nu aveți vocație succesorală (condiția, pentru a putea moșteni, este să fiți rudă de până la gradul IV).
Dacă nu mai trăiește niciunul dintre înaintașii dumneavoastră în grad mai apropiat cu defuncta, și dacă defuncta chiar nu a mai avut alți urmași, așa cum spuneți, atunci succesiunea este vacantă.
5. Evidențele succesorale se țin la Camerele Notarilor Publici iar persoanele care justifică un interes legitim pot solicita informații cu privire la acestea.
Niciunul, fiind bunul dumneavoastră propriu (cu excepția cazului în care ați inclus-o în masa comună de bunuri printr-o convenție matrimonială).
Dacă ați realizat investiții comune în ceea ce privește casa, soțul are cel mult un drept de creanță față de dumneavoastră cu privire la partea sa din sumele contribuite. Prin investiții comune înțelegem reparații, zugrăveli, renovări, nu o extindere a imobilului pentru că acela e deja alt bun.
Orice înscrisuri doveditoare :) adică:
- pentru activ: orice act din care să rezulte un drept al defunctului (de exemplu, pentru dreptul de proprietate: titluri de proprietate, contracte de vânzare-cumpărare, acte de donație, certificate de moștenitor etc.)
- pentru pasiv: orice document din care să rezulte o obligație (un contract de credit, diverse acte în materia obligațiunilor etc.)
În ceea ce privește contractul de închiriere, cred că vă ajută foarte mult art. 641 din Codul civil, dar actul se va face în condițiile prevăzute de acel articol numai după dezbaterea succesiunii și obținerea certificatului de moștenitor. Apreciez că, înainte de finalizarea procedurii succesorale, doar moștenitorii sezinari ar putea încheia un contract de închiriere, cu condiția să nu devină un act de dispoziție (adică să fie încheiat pentru perioade mici - vedeți dispozițiile aceluiași articol).
Bună ziua,
Afirmațiile dumneavoastră trebuie probate (și nu în fața noastră, pe forum). Până ce instanța nu va constata nulitatea acestor titluri, ele vor circula nestingherit. Nu știu dacă aceste lucruri ar atrage nulitatea titlurilor, dar în practică au fost multe cazuri în care oamenii au fost puși în posesie fără să li se fi eliberat încă titlu, cel puțin în anumite zone ale țării.
Nu am înțeles însă dacă acest lucru vă aduce atingere drepturilor sau intereselor dumneavoastră, ori dacă v-a determinat să faceți investigații pur și simplu, de dragul justiției.
Mi se pare că prea vă purtați cu mănuși cu dezvolatorul. Doar nu credeți că un antecontract se semnează așa, de dragul de a fi semnat, și apoi „ne putem răzgândi oricând”.
Ați negociat și semnat pentru 200 de metri pătrați, atunci să vă dea 200. Nu semnați contractul în alte condiții. În caz că nu dorește, trimiteți-i notificări, somați-l să încheie contractul în condițiile date, solicitați procedura certificării în condițiile art. 148 art. 1 litera d din Legea 36/1995 și apoi mergeți la instanță.
Cu privire la garanție, vânzătorul oricum are garanția pentru vicii (și evicțiune). Dacă doriți să extindeți obligațiile sale, puteți încerca acest lucru pe cale convențională, dar teama de „reziliere a antecontractului” mi se pare nejustificată. Chiar exagerată, aș spune.
Ați prevăzut cumva în antecontract această posibilitate? Chiar și așa, intervine art. 1545 din Codul civil și ar trebui să primiți înapoi dublul avansului, ceea ce probabil n-o să-i convină dezvoltatorului. Vă dați seama ce ar însemna să piardă câte 1000 de euro la fiecare client?...
De altfel, această clauză penală ar fi trebuit să existe oricum în antecontract. Chiar aș fi curios ce s-a stipulat pentru situația în care vânzarea nu s-ar mai încheia din vina uneia dintre părți.
Nu v-aș putea lămuri cu privire la scopul declarației, dar dacă este adevărat ce vi se cere să declarați, atunci nu văd care ar fi problema, pentru că situația de fapt (pe care o declarați) există și dacă o specificați în declarație, și dacă nu.
Dar dacă vi se cere să declarați ceva neadevărat, atunci feriți-vă de acest lucru pentru că săvârșiți infracțiunea de fals în declarații.
Păi art. 1665 se referă, așa cum am spus, la anularea vânzării atunci când s-a făcut fără intenția de a fi plătit prețul. Dacă s-ar anula, atunci s-ar anula în întregime, că doar prețul n-a fost plătit de niciunul dintre soți. Vânzarea se anulează în acest caz pentru lipsa unui element, nu pentru neîndeplinirea vreunei obligații de una din părți.
avocatnet.ro explicăm legislația
