Solidaritatea la romani

Question

Discuție deschisă în Discuţia la modă

Solidaritatea la romani

Mediator 22:11, 22 Aprilie 2010

Sa fi solidar cu aproapele tau.
Care aproape ?

Ne mai impresioneaza ceva sau cineva intr-o societate de consum,care ne invata cum sa fim oportuunisti ?
Inimile noastre,sufletele noastre s-au "cicatrizat" sau sunt de piatra,in fata realitatii cotidiene unde vedem ,in fiecare moment,oameni care mor,lasati in voia sortii,oameni care mor la intrarea in spitale,fara a fi bagati in seama pentru ca sunt tot mai pauperi sau pentru ca dintr-o amarata de pensie,de cele mai multe ori,nu pot recompensa pe nimeni.
Vedem oameni lasati neingrijiti in unitati spitalicesti din aceleasi motive de pauperitate in mai toate spitalele tarii.
Vedem cum din caminele de batrani sau de asistati,zilnic se fura din mancarea celui sarac si bolnav.
Ati vazut cumva la vreo Camera de Urgenta a vreunui spital,un doctor care sa alerge la cel aflat in nevoie,fara a primi un "impuls" pentru viteza ?
Ii vedem ca o masa amorfa ,cu figuri parca sculptate,tragandu-si cu greu picioarele,carandu-si cu greu bolile si saracia, la coada ,la o masa de caritate,la coada la alimente sau asteptand medicamentele compensate.
Ii vedem astptand in picioare,obiditi de greutatea anilor,in fata sectiilor fianciare sau pentru a plati diferite "dari"
Banii lor sunt buni,dar ei nu.
Mai nou,datorita crizei- si nu numai-observam o innasprire a tonului,adusa pana la repudiere,a celor care muncesc impotriva pensionarilor,motivat de faptul ca le "suporta pensiile" acestora.
Nimeni ,dintre "contestatari" nu vrea sa stie ca acestia sau ca marea majoritate a acestora si-au dat "obolul" prin munca pentru tara,ca la randul lor,acestia, au fost platitori de dari si de impozite sau ca la blocul in care locuieste a trudit si un muncitor ajuns astazi pensionar..
Inimile noastre impietrite,nu reactioneaza in niciun fel cand un semen de al nostru este batut,furat sau chiar omorat in strada.
Nu vrem sa fim martori,sa fim amenintati sau sa ne pierdem vremea.
Auzim mereu replica "time is monney".
Am invatat sa gandim "americaneste",iar restul,nu conteaza
Mai rau ,de multe ori si organele in drept raman inerte.
In sufletele noastre nu are niciun ecou,numarul mare de copii ai strazii,pe cale sa devina "masa de copii de ai strazii",umiliti,abrutizati,inncecandu-si o viata fara speranta intr-o punga cu"Aureolac".
Mai mult,ii gonim pentru ca sunt periculosi,dar pe nimeni nu intereseaza cauzele acestei situatii,aproape nimeni nu le da o bucata de paine,iar institutiile statului"vegeteaza" si invoca lipsa de fonduri.
Sa credem ca romanii isi manifesta solidaritatea numai in caz de cutremur sau inundatii ?
Sa asteptam un "cutremur",atat de necesar in sufletele noastre pentru a ne schimba optica,pentru a reveni intr-o normalitate,care se numeste "SOLIDARITATE UMANA" ?

Ultima modificare: Vineri, 23 Aprilie 2010

Răspunde Citează

66 mesaje

10258 vizualizări

20 participanți

Cel mai recent răspuns: , moderator 07:40, 13 Mai 2010

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (7)

Pagina 9

Pagina 11

Alte discuții în legătură

Un om , un roman , o lectie de viata Toata lumea romaneasca fost profund impresionata de tragicul accident suferit de fotbalistul roman Mihai Nesu. In fapt , la un antrenament desfasurat la ... (vezi toată discuția)

Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp? Am o pasiune pentru scris, si in ultima vreme, mi s-a conturat o ideea destul de buna, dupa parerea mea, dar care poate fi extrem de discutabila: poti iubi ... (vezi toată discuția)

Avocatnet 2010: da mai departe / pay it forward Am vazut acum cativa ani un film genial, cu Kevin Spacey, Helen Hunt si Haley Joel Osment care se numea Pay It Forward, adica \"Da Mai Departe\" Pentru cei ... (vezi toată discuția)

Radu Gabrian Mediator · Answer 1 · 2010-05-09 19:27:12

Cred eu ca poporul roman este un popor de oameni milosi,dar din ce in ce mai putin -si viata cotidiana demonstreaza aceasta-nu putem discuta despre o solidaritate reala si aceasta pentru ca numai "X",numai" Y" poate adera la o "cauza",la o idee,dar niciodata nu adera prea multi si pentru ca daca se "infiripa"cumva un grup ,imediat in acesta intra "dihonia" si totul se indreapta,in general,spre un fiasco,chiar daca uneori numai partial.
Pentru o solidaritate la un anume nivel,trebuiesc valori,trebuiesc idei si persoane cu autoritate in societatea civila care sa le promoveze,eventual chiar cu puterea propriului exemplu.
Noi de ani de zile vorbim despre conceptul de societate civila si cand ne referim la aceasta,vorbim doar despre cativa intelectuali,unii oameni remarcabili,dar care nu au iesit cu nimic in fata,decat eventual cu niste pareri contra,care si acestea de foarte multe ori, nu sunt argumentate,sau sunt argumentate prea stufos sau neconvingator.

trope_doi Utilizator · Answer 2 · 2010-05-09 21:10:26

Super, @elga50! N-am cum sa argumentez contrar, evident! :)
Dar cand e vorba despre reparatii ar trebui ca ceilalti sa fie… solidari si sa… puna mana de la mana.
Cat despre curatenie… atunci erau cam obligati sa o faca… acum… daca unul se apuca sa curete in jurul blocului e luat de prost. La noi, proprietarii de caini fac o asemena curatenie cam o data trei luni – chestiune de bun simt - si sunt platiti oameni – prin intermediul asociatiei - care sa curete zona in fiecare primavara sau cand devine necesar – dar aici nu mai e vorba despre solidaritate ci doar despre… bun simt si despre oameni care stiu ca “omul sfinteste locul”…

Bisericile… Daca ar fi sa aiba alta religie cel care are nevoie de… solidaritate… as analiza mai… profund… Bisericile – stim cu totii (sau ar trebui sa stim) au un scop ascuns – sa zicem asa – adica, speranta ca va mai fi “castigat” un adept… Se intampla prea des… pentru a nu considera aceasta o regula… Au modelat mentalitatea oamenilor catre solidaritate… Hm… sigur… solidaritate pentru cei de aceeasi orientare… Ca altfel, si acestia se cred “mai aproape de Adevar si de Dumnezeu” decat altii…

Cat despre societatea civila romaneasca… Chiar e pura teorie… “Reprezentantii” acestei “societati” isi urmaresc, mai intai, atingerea scopului personal – apoi se obisnuiesc cu “puterea” si uita definitiv scopul care i-a animat la inceput… Sau pe care doar l-au declarat – ca sunt si dintre acestia.

Nu vi se pare ca parem a fi impartiti pe “caste” si “subcaste”? Casta functionarilor publici, cea a micilor intreprinzatori, cea a pensionarilor, cea a salariatilor (unde ar trebui sa intre oricine are un salariu)… etc. Ceva de genul: dezbina si cucereste… Pentru ca e aproape imposibil ca toti acestia sa poata ajunge la un numitor comun… Cat despre solidaritate sociala… Cum? Ce ziceti? Sigur…
Dar aceasta nu exclude solidaritatea intre indivizi (chiar si cand acestia fac parte din… caste diferite). Mai trebuie sa rezolvam la nivel national… Chiar credeti ca e posibil?! Aveti un exemplu de solidaritate 100% la nivel national?

Emil Lasconi Consilier juridic · Answer 3 · 2010-05-09 21:58:08

Avem o istorie unica si suntem un popor unic. Solidaritate? Solidaritatea este specifica popoarelor care au de aparat un mod de viata, valori sociale, valori materiale, poate un trecut imediat glorios. Ma intreb, oare ce valori avem de aparat, tinand cont de ultimii 60 de ani de indobitocire experimentala a maselor? Sau in ultimii 200 de ani, in afara unor exceptii de marca, ce avem de aparat pentru a fi solidari? Constiinta la popoare se formeaza in timp . Problema este ca timpul si timpurile niciodata nu au avut rabdare cu noi. Se pare ca nici noi nu mai avem rabdare. Suntem oare de condamnat?

trope_doi Utilizator · Answer 4 · 2010-05-09 22:55:33

Unic, unicitate… Incercand sa fim obiectivi: fiecare popor e unic si are o istorie unica…
Apara un mod de viata… Pai… iata! Si la noi se apara un mod de viata: “fiecare pentru el” O gluma… sadica? :">

Dar chiar cred ca romanii pot fi solidari! Si aceasta nu e o gluma! Asa cum am mai scris: romanii sunt solidari la… nivel mai… mic…

Valori de aparat?! Avem… Le promovam, insa, altfel decat la nivel teoretic?

Urmeaza “ziua curateniei” – multi s-au aratat interesati si multi vor merge cu adevarat… Asemenea zile sunt in fiecare an – chiar si de mai multe ori pe an – dar gunoaiele continua sa se adune, pentru ca e necesar a se exercita si… functia coercitiva a statului – ori aici, nu mai putem discuta despre solidaritate…

elga50 Moderator · Answer 5 · 2010-05-10 07:56:06

Bun, exemple pot fi date, la cutremure, la inundatii...dar intotdeauna la noi, cel putin asa mi se pare mie, aceste solidaritati disparate si de circumstanta par a fi scoase cu forcepsul.

Noi nu suntem cu adevarat solidari in adancul sufletului nostru pentru ca nu avem incredere in ceilalti. Tot timpul ne punem intrebarea cine va profita de pe urma ajutorului nostru? Nu cumva banii nostri intra in buzunarul cutarui mahar? Nu cumva efortul nostru o sa fie in zadar? Nu cumva mai bine stau de-o parte si lasa sa dea altii, sa faca altii, ca sunt destui?
A dat cineva exemplul din lumea insectelor, cu furnica.... (scuze daca nu-l amintesc aici). Tocmai asta ne lipseste: solidaritatea sociala, permanenta, dezinteresata, inocenta si implicata. Si nu putem fi asa pentru ca nici nu am fost invatati sa fim asa, ba din contra.....

Poate o sa supar pe cativa de-aici, dar pe timpul comunistilor, copila in cursul primar si gimnazial, pioniera, deh!.... eram invatati sa mergem acasa la copiii mai din coada clasei, ca sa zic asa, noi cei mai buni la invatatura, sa ne facem temele cu ei, adica vezi.... eram invatati sa fim solidari cu cei mai grei de cap sau mai delasatori si sa-i aducem pe calea cea buna. Era o modalitate de a modela sufletul unui copil...si sa stii ca am ramas cu ceva din acea invatatura parascolara peste care, fireste s-a asezat zgura vremurilor care vor fi venit si care m-au facut sa fiu mai circumspecta. Dar stralucirea acelui mic cristal format atunci se mai zareste in sufletul meu printre direle de zgura.

Mai degraba se observa si este oricum in mod real mai pregnanta solidaritatea minoritatilor de tot felul, nationale, de meserie, de hobby etc., dar aiasta-i alta discutie. Tema este "solidaritatea la romani", adica solidaritatea de neam.
Care dupa parerea mea nu este si nici nu va fi pentru ca romanul este un individualist si un orgolios patentat, greu de adus de buna-voie in cadrul unei comunitati. Si daca ajunge....gaseste el repede subterfugiul, subversivul, si toate cele rele si care nu-i sunt pe plac ca sa se strecoare sau sa fuga de-a dreptul din acea comunitate, pe care, culmea, o mai si afuriseste cand s-a indepartat suficient de ea....:).