Solidaritatea la romani

Sa fi solidar cu aproapele tau.
Care aproape ?

Ne mai impresioneaza ceva sau cineva intr-o societate de consum,care ne invata cum sa fim oportuunisti ?
Inimile noastre,sufletele noastre s-au "cicatrizat" sau sunt de piatra,in fata realitatii cotidiene unde vedem ,in fiecare moment,oameni care mor,lasati in voia sortii,oameni care mor la intrarea in spitale,fara a fi bagati in seama pentru ca sunt tot mai pauperi sau pentru ca dintr-o amarata de pensie,de cele mai multe ori,nu pot recompensa pe nimeni.
Vedem oameni lasati neingrijiti in unitati spitalicesti din aceleasi motive de pauperitate in mai toate spitalele tarii.
Vedem cum din caminele de batrani sau de asistati,zilnic se fura din mancarea celui sarac si bolnav.
Ati vazut cumva la vreo Camera de Urgenta a vreunui spital,un doctor care sa alerge la cel aflat in nevoie,fara a primi un "impuls" pentru viteza ?
Ii vedem ca o masa amorfa ,cu figuri parca sculptate,tragandu-si cu greu picioarele,carandu-si cu greu bolile si saracia, la coada ,la o masa de caritate,la coada la alimente sau asteptand medicamentele compensate.
Ii vedem astptand in picioare,obiditi de greutatea anilor,in fata sectiilor fianciare sau pentru a plati diferite "dari"
Banii lor sunt buni,dar ei nu.
Mai nou,datorita crizei- si nu numai-observam o innasprire a tonului,adusa pana la repudiere,a celor care muncesc impotriva pensionarilor,motivat de faptul ca le "suporta pensiile" acestora.
Nimeni ,dintre "contestatari" nu vrea sa stie ca acestia sau ca marea majoritate a acestora si-au dat "obolul" prin munca pentru tara,ca la randul lor,acestia, au fost platitori de dari si de impozite sau ca la blocul in care locuieste a trudit si un muncitor ajuns astazi pensionar..
Inimile noastre impietrite,nu reactioneaza in niciun fel cand un semen de al nostru este batut,furat sau chiar omorat in strada.
Nu vrem sa fim martori,sa fim amenintati sau sa ne pierdem vremea.
Auzim mereu replica "time is monney".
Am invatat sa gandim "americaneste",iar restul,nu conteaza
Mai rau ,de multe ori si organele in drept raman inerte.
In sufletele noastre nu are niciun ecou,numarul mare de copii ai strazii,pe cale sa devina "masa de copii de ai strazii",umiliti,abrutizati,inncecandu-si o viata fara speranta intr-o punga cu"Aureolac".
Mai mult,ii gonim pentru ca sunt periculosi,dar pe nimeni nu intereseaza cauzele acestei situatii,aproape nimeni nu le da o bucata de paine,iar institutiile statului"vegeteaza" si invoca lipsa de fonduri.
Sa credem ca romanii isi manifesta solidaritatea numai in caz de cutremur sau inundatii ?
Sa asteptam un "cutremur",atat de necesar in sufletele noastre pentru a ne schimba optica,pentru a reveni intr-o normalitate,care se numeste "SOLIDARITATE UMANA" ?