Solidaritatea la romani

:(
Ieri am aflat ca a murit un OM!Am fost si sunt bulversata...nu ma asteptam!

Un Om pe care nu am pretentia ca-l cunosteam prea bine,dar care m-a apreciat din prima zi in care m-a cunoscut,si pe care la randul meu l-am apreciat si l-am stimat ca pe un tata!

Ne-am cunoscut mai mult sau mai putin intamplator,nu eram de o varsta,nu aveam nimic in comun,dar ne bucuram unul de zambetul celuilalt,ne faceam urari de bine,ne intrebam de sanatate,de familie,de ce am mai facut in weekend,vorbeam despre timp,flori,magariile din politica romaneasca...banalitati in aparenta,dar care ne inseninau zilele.

Cand il vedeam in usa blocului,zambindu-mi cu toata fata,si salutandu-ma ceremonios,stiam ca voi avea o zi buna!Ma asezam pe scaunul din fata umilului sau birou si vreme de 20-30 de minute treceam pe tapet ultimele evenimente.Apoi urcam sus in birou si-mi incepeam ziua de lucru senina si fericita ca am stat la o sueta cu un Om:nea Costel,portarul!Omul care m-a incurajat atunci cand mi-a fost greu,omul care mi-a povestit crampeie din viata lui amarata,pentru a ma face sa vad ca necazurile mele sunt nimicuri,pe langa ce patimesc altii!Omul care m-a facut sa nu ma simt singura printre Neoameni!

Omul in memoria caruia am plans si m-am rugat ca Dzeu sa-i usureze sufletul!Dzeu sa-l ierte!

Apropo de solidaritate...
As vrea sa o ajut pe doamna alaturi de care a trait vreme de 6 ani intr-o relatie de concubinaj.Aceasta femeie i-a fost alaturi in cele mai grele momente din viata dumnealui.Oamenii se casatoresc de obicei la bucurie,dumnealor s-au luat impreuna doar la necaz!
In urma disponibilizarilor in masa care s-au facut in anii 94-95,nea Costel,inginer de transporturi,aflat la o varsta la care nu-l mai angaja nimeni,a suferit o depresie puternica.Sotia l-a poftit afara din casa,a dat divort,fiica dumnealor ramanand cu mama.
Lovitura dupa lovitura,omul a reusit cu greu sa treaca peste aceste momente,cand in cele din urma si-a gasit un post de portar la un bloc in centrul capitalei.Intamplarea a facut sa o cunoasca pe aceasta doamna,care desi mult mai tanara,i-a fost aproape si l-a sustinut moral.
Cand tatal domnului Costel a cazut la pat,doamna in cauza s-a mutat in casa lor pentru a-l ajuta sa-si ingrijeasca tatal paralizat si mama batrana,dar nu perfecteaza nici un act de casatorie,doar ca-si face mutatie legal in casa lor.
Dupa doi ani de la decesul batranului,ramane paralizata si batrana,doamna o ingrijeste si pe aceasta timp de alti 4 ani,aceasta decedand in urma cu o luna.
Dupa decesul batranei,nea Costel ajunge in spital,descopera ca are cancer la colon,se opereaza si intr-o saptamana decedeaza si dansul.
La spital fiind ,doreste sa-si revada fiica,dar domnisoara (desi are azi 30 ani)in cauza era probabil prea ocupata sa-si vada tatal,(sau poate ca mama ei nu i-a transmis)cum ocupata s-a aflat si la inmormantarea acestuia,motiv pentru care nu a venit.X-(Cum v-a putea trai de aici incolo purtand aceasta vina,nu stiu!Dar asta este un alt subiect pe care daca-l deschid azi cand sunt asa de suparata,de contrariata...ma tem ca nu-l voi inchide prea curand!)
Isi doreste bietul om cu ardoare sa se casatoreasca pe patul spitalului cu femeia care i-a fost alaturi in toti acesti ani,sau macar sa-i faca un document prin care sa-i lase ceva din averea sa:un apartament in capitala si o casa la tara,dar aceasta doamna,refuza sa aduca un notar pentru a nu-l deprima,si mai ales pentru faptul ca dumneaei a refuzat sa creada ca acesta v-a muri si nu a vrut sa se desparta de dansul nici macar un minut!
Cum rar mi-a fost dat sa vad o astfel de dragoste,atasament,Omenie,intelegere intr-o familie,si cum stiu ca Omul asta isi dorea foarte mult sa se casatoreasca cu dansa pentru a-i asigura un viitor dupa decesul sau,as vrea foarte mult sa o pot ajuta cumva.
Intrebarea mea este:exista un temei legal prin care dupa o relatie de concubinaj dovedita cu martori si un act de mutatie in casa lui de 6 ani,aceasta femeie sa poata mosteni ceva din averea dansului?Exista martori ,un bloc intreg care sa sustina ca aceasta femeie i-a ingrijit pe toti,a stat cu ei in spitale,erau un cuplu cum rar intalnesti si dansul se ruga de ea sa se casatoreasca,dar aceasta tot amana pentru a nu-i face dumnealui probleme cu fiica pe care si-o dorea aproape.
Sincer,e plina lumea de cupluri ce au asa o diferenta de varsta de 15 ani,dar de regula la baza relatiilor,a casniciilor respective sta interesul...dar oamenii astia chiar se iubeau!Imi era drag sa-l aud cum o chema la telefon''gurita mea,papusa mea...''si dansa-i vorbea la fel de frumos!Ca sa nu mai zic ca de bani nu se punea problema,dansul lucrand ca portar doamna avea salariul mult mai mare.
In fine...imi poate da cineva relatii despre o astfel de lege?Eventual numele unui avocat care sa o sustina,fara ''sa-i i-a pielea''?
Ca sa nu mai zic ca si inmormantarea tot dumneaei a facut-o si e plina de datorii...=D>Aplauzele sunt pentru doamna,rar intalnesti asa un Om!

Condoleante, D-zeu sa il ierte .Este o poveste impresionanata, insa cu o frumusete aparte deoarece implica dragoste si devotament, ca si alte sentiment de o mare noblete.
Din pacate insa nu exista nimic in legislatia noastra care sa permita doamnei sa dobandeasca ceva din bunurile defunctului in lipsa uni testament sau alt act juridic. Cine stie cum , sa ajunga sa se judece cu succesibilii pentru a-si recupera cheltuielile efectuate cu tratamentul si inmormantarea, facand si dovada acestora.

In practica au existat cazuri prin care s-a admis in instanta acoradrea pensiei de urmas in urma unei relatii de concubinaj justificandu-se un interes legitim. In majoritatea cazurilor era vorba despre relatii de cel putin 10 ani si cu urmasi .
Din pacate, nu cred ca doamna are vreo sansa sa recupereze ceva in afara cheltuielilor de spitalizare su inmormantare daca le poate dovedi cu inscrisuri.

Sunt destul de mare in varsta si o persoana care trecut prin destule,dara fara rusine,scriu ca" mi-a inflorit o lacrima" in coltul ochiului.
Nenorocirea pentru o femeie deosebita este ca legislatia nu o ajuta.
Daca se poate faceti-imi este si greu sa scriu pentru ca astfel de oameni nu prea primesc- o cheta,gasiti cei cu dare de mana si cu putina inima un mod de a-i acorda un ajutor material,in limita posibilitatilor fiecaruia,apelati la organele statului,prin memorii catre cei care de obicei nu fac nimic.
Poate totusi se sensibilizeaza cineva,dar imi este greu sa cred.

Am toata consideratia si tot respectul pentru tot ceea ce s-a scris pana acum.
Sar putin peste aceasta problema, imi cer iertare - asta nu inseamna ca nu o vad - dar ma doare sa vad ca guvernantii nostri vor sa ia 15 la suta pensionarilor. Cine sunt acesti pensionari? Sunt parintii si bunicii nostri! Cum putem fi solidari cu ei?!? Cunosc cazuri de pensie de 350 lei - cum va suporta acel pensionar aceasta reducere? Domnilor, e strigator la cer ce se intampla. Unul din copii mei imi spune ca nu vrea sa-i mai fie rusie ca este roman... el chiar nu ar avea motiv... (poate sunt subiectiva) dar el are 2 locuri de munca la patron si ii este greu. Dar vrea sa faca ceva pentru viitorul lui. Am noroc sa am un (alt) copil in strainatate - norocul lui nu al meu care sufar cand stiu cat de greu ii este (iar despre distanta toti care aveti copii stiti cat de greu este...) - chiar si acesta imi spune ca nu vorbeste romaneste acolo spre a nu fi etichetat... Intrebarea mea este ce MAI putem face?
Reiau intrebarea: cum putem fi solidari cu acei batrani neputinciosi a caror amarata de pensie este amenintata cu scaderea ... din 350 lei daca scazi 15 procente = 297,5 cum vor trai batranii nostri sau cat?!?