Exista doua posibilitati:
1/cea legala -sa mergeti la politie si sa declarati adevarul
2/cea umana-sa discutati cu cineva foarte apropiat de a in care fata are incredere,o persoana mai in varsta,eventual ruda a acesteia sau chiar persoana cunoscuta ,cu autoritate in fata acesteia,care sa ii arate ca greseste si sa o convinga sa renunte la astfel de impulsuri sau sa mearga cu aceasta la un psiholog
ca sa incercam cit de cit sa tragem o concluzie:
discutia a juns in punctul in care ne gindim mai mult la aspecte umane si mai putin juridice. deci, problema se pune cam asa:
in contextul juridico-social din romania, este bine sa "te bagi" intr-o astfel de chestie, sa aplici principiul "bunului cetatean" si cel al "spiritului civic", riscind insa, sa te alegi cu vreo acuzatie penala sau macar cu vreo citatie in calitate de martor?!
sau e bine sa NU "te bagi", sa stai linistit la locul tau si sa nu iti complici viata ?!. repet: toata discutia este in contextul din romania, nu la nivel de teorie !!!
cred ca astea sint intrebarile la care, in final, trebuie sa isi raspunda user-ul nostru ...
In privinta celei care si-a facut planuri ucigase, momentan , nu pot fi luate masuri atata vreme cat nu a inteprins nimc care sa denote macar vreun inceput de act de executare, existand doar ganduri criminale. În cazul în care gândul criminal nu s-a exteriorizat prin acte de executare (prin trecerea la act), rămânând doar în mintea omului, infracţiunea nu există deoarece nuda cogitatio, nemo partitur, adică gândul criminal nu se pedepseşte. Nici in conditiile in care acest gand criminal a fost exteriorizat, nu poate atrage raspunderea acestei persoane.
Chiar daca si-ar procura unele subtante pe care sa le amestece in alimentele potentialei victime, acestea raman fara importanta, daca nu le foloseste. daca le-ar folosi, ar fi liuate in calcul drept acte de executare, care oricum se absorb in continutul infractiunii , fie catentativa fie ca fapt consumat.
In privinta persoanele care se prind in acest joc , oferindu-i sugestii, cai prin care fapta poate fi comisa , in ipoteza in care fapta s-ar concretiza, ar putea fi cercetate pentru una dintre formele participatiei penale ...
Solutia ar fi ca ei sa se abtina de la orice convorbire pe aceasta tema cu amica lor, sa o evite, in conditiile in care desi ei incearca sa o convinga ca intentiile ei ucigase , materializate, o pot baga la racoare, fie sa discute cu familia fetei ...sa iiincunostinteze despre intentiile fetei, fie sa se adrezese cu un denunt organelor de politie, chiar daca , eventualul omor nu ar putea fi preintmpinat...insa cred ca , odata sesizate aceste organe ar avea datoria de a pune in vedere potentialei victime sa isi ia masuri..
Este condamnabila, in opinia mea, si implicarea celor care vin cu sfaturi, sugestii si cai prin care concubinul ar putea fi ucis. Orice persoana normala ar refuza sa discute asa ceva .
Ce-l mai bine ar fi sa o determinati sa reclame la politie despre amenintarile si agresiunile la care este supusa mama.
E posibil ca mamei sa ii faca placere sau sa fie nevoita sa accepte sau sa tolereze din diverse motive bataile concubinului.
De ce mai sta la el sau de ce il tine in casa .... care este cauza?
De ce fiica nu ea o decizie legala? E majora.
E destul de ciudat ca victimizeaza si prefera sa planifice un omor cu ajutorul "prietenilor", dar atat timp cat omorul nu a fost comis nu se poate vorbi de "instigare la omor" asa cum au afirmat unele persoane.