topsido a scris:
Nu, ea a tradus dupa o fotocopie falsificata in prealabil de client, dar sa poata legaliza traducerea ea a scris in incheiere ca este conform cu originalul... si de aici...fatalitatea...cred ca nici macar nu a realizat vre-un moment cat este omul de parsiv .
Din pacate colega ta vrand sa faca cuiva bine si-a facut rau singura. Sper ca si alte persoane, chiar daca nu participa la discutie, sa retina esentialul. In continuare intaresc ideea de mai devreme - responsabilitatea pentru veridicitatea documentului apartine in totalitate clientului iar responsabilitatea pentru exactitatea traducerii apartine traducatorului.
Din fericire pentru mine n-am intampinat nici un fel de problema, nici cu acte false nici cu notari care sa nu legalizeze documentele.
Ar fi total neproductiv sa cerem unui client originalele sau semnaturi si stampile, in cazul in care nu ofera direct originalele, pentru ca l-am pierde de musteriu si cu siguranta se va gasi un alt traducator care sa ii accepte conditiile. Cred ca singura sansa reala pentru a putea pune in practica acest lucru apartine traducatorilor din cadrul birourilor notariale.
Date fiind situatiile de tot felul, cred ca singura „scapare” a noastra ar fi sa mentionam clar in incheiere „document in original” sau „fotocopia documentului ce mi-a fost prezentat” si cu atat mai mult sa insistam ca clientul sa semneze cu mana lui conformitatea cu originalul, asumandu-si in acest fel responsabilitatea declaratiei sale.
Oricum, cel mai bine e sa fim atenti si sa evitam aceste cazuri nefericite.