DREPTURILE ASUPRA COPILULUI SUNT RESPECTATE?

Ati vrut sa intelegeti gresit interventia…
Conform legii, la plecare parintii trebuie sa “incredinteze” copiii unor rude, de regula… (e alta discutie, insa, pentru ca nu am de unde sti cum e facuta / daca e facuta aceasta “incredintare” de cei doi parinti).

Tatal e “imoral” si pentru acest motiv bunica nu poate duce copilul in vizita. De ce nu il aduce la dv – ca tot sunteti, amandoi parintii, in Grecia? Asa, copilul isi vede ambii parinti…
Ceea ce am inteles este faptul ca tatal isi poate face timp pentru copil…

Discutam despre “cele necesare sufletului” copilului si dv ati scris numai despre bani…
Acest copil doreste sa isi intalneasca parintii? Vrea sa isi vada tatal? Aceasta este intrebarea la care trebuie sa stiti raspunsul si in functie de acest raspuns sa va impotriviti ca acest copil sa isi vada tatal. In functie de raspuns putem discuta despre drepturile copilului; dar nu despre drepturile “asupra” copilului…
Daca vrea sa isi vada tatal si dv va imoptriviti… ii incalcati un drept….

Altfel spus, intersul meu era indreptat spre respectarea drepturilor copilului – pana cand instanta de judecata nu dispune ca acest tata nu are dreptul sa isi viziteze copilul… orice ziceti sunt afirmatii gratuite. Un barbat “imoral” nu e neaparat si un tata rau.

Drepturile copilului se refera… la copil… Dreptul de a scoate copilul din tzara nu se mai refera la copil, ci la dreptul parintilor de a fi sau nu de acord cu aceasta… adica, dreptul parintilor de a considera ca ceva e bine sau nu pentru copilul lor… Iar cand unul considera ca e bine si celalalt ca nu e bine... ori se ajunge la intelegere intre cei doi parinti, ori in instanta...

Nu subestimati niciodata dorinta unui parinte de a fi alaturi de copilul sau. Cine stie? Poate determina pe cei de la autoritatea tutelara sa se implice…

Daca totusi minorul va calatori cu bunica atunci ea are nevoie de cazier la frontiera.

@trope_doi: Art. 29 al. (6) din Constitutie spune "Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine." Din acest motiv consider ca nu avem caderea de a-i judeca pe altii pentru modul in care inteleg sa-si creasca si sa-si educe copii. Apoi acesta este un forum juridic asa ca sfaturile ar fi bine sa fie de natura juridica nu moralizatoare. Fiecare are dreptul sa-si conduca viata lui si a copiilor lui asa cum ii dicteza constiinta fara a fi "mustrat" de catre noi ceilalti, atata timp cat respecta legile. Repet aceasta este opinia mea.

@ermetic,
Daca ati fi citit “morala” cu banii castigati in strainatate… la care am raspuns… Ar fi bine sa nu mai cititi pe diagonala.

Si-apoi, nu-i morala: e lege. Adultii care-si abandoneaza copiii in grija rudelor trebuie sa o faca in scris. Aveti idee daca au facut aceasta? Nu. Aveti idee – daca au facut – ce au scris? Nu. Aveti certitudinea ca tatal care vrea sa stea mai mult cu acest copil nu poate “rezolva” aceasta si cu ajutorul celor de la autoritatea tutelara? Nu. In acest caz: la ce va referiti?

Apoi, vreti sa-mi spuneti ca un copil nu are dreptul sa-si vada parintii? Cand parintii nu respecta drepturile copiilor cine ar trebui sa intervina? Bunicii…? Despre ce vorbim aici? Despre dreptul copiilor? Ca despre dreptul “asupra” copiilor nu se pune problema… Vorbim despre dreptul parintilor de a-si creste copiii cum cred de cuvinta…? Da, probabil – dar daca unul dintre parinti are o parere si celalalt alta…? Se ajunge – cel mai adesea – la o “rezolvare juridica”. Ceea ce unul dintre parinti zice ca e bine nu e obligatoriu sa si fie bine – in interesul copilului, adica. Si iata cum ajungem la “miezul legal” al problemei pe care dv o vreti sa o percepeti ca “morala” de amorul artei…

La ce anume va referiti privind “morala” numai dv stiti – si “stiti” pt ca nu ati citit tot. Chestia asta cu “nu vreau ca sotul – de care sunt despartita – sa vada copilul” nu mai tine de “morala” si bun simt… Chestiuni de genul acesta se petrec mereu in instanta “la incredintarea minorului” si “drept de vizita”… Si nu “suna” decat a razbunare ieftina (pe seama copilului) a unui sot (fost sot) impotriva celuilalt. Si “mentalitatea” aceasta gen: “m-a lasat pentru alta / m-a inselat nu-i <<dau copilul>> bla bla “ ar trebui sa inceteze.
Parerea mea.

P.S. E un forum juridic, dar nu am inteles din regulament (l-ati citit? Cititi macar pct-ul 2.10) ca ar fi interzise discutiile… In fatza instantei de judecata se “discuta”… Iar daca aveti impresia ca am “judecat” pe cineva va inselati: am “judecat” ceva: atitudinea adultilor care au devenit parinti si apoi – ca soti - nu se mai inteleg, folosindu-si copilul “ca arma”.

N-am facut decat sa ii arat initiatoarei subiectului ca ceea ce vrea nu e neaparat ceea ce ar putea dispune un judecator – daca tatal in cauza e hotarat sa isi ia copilul langa el, in Grecia.

@trope_doi: Raman la opinia mea. Nu am interzis nimanui sa se exprime este doar o opinie, zic eu, bine fundamentata inclusiv juridic.