buna ziua.vreau sa adresez o intrebare destul de controversata.parinti casatoriti plecati in grecia.au impreuna un copil de 5 ani.tatal vrea sa aduca copilul in grecia pentru cateva luni pentru a fi mai aproape de ei.mentionez ca parintii sunt separati dar casatoriti in continuare.mama nu este de acord cu aducerea copilului in grecia,toata actiunea fiind facuta pe la spatele ei de catre tata si mama acestuia care in prezent are grija de copil in tara.poate tatal sa aduca copilul in grecia fara semnatura mamei?sau are nevoie de procura semnata de ambii pentru venirea lui (acesta ar veni cu bunica sau tatal lui s-ar duce dupa el).indiferent de situatie...e legala trecerea granitei cu un minor fara acordul ambilor parinti?multumesc anticipat
@ermetic a scris: Art. 29 al. (6) din Constitutie spune "Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine
Acesta este un principiu – si se refera la educatia copiilor. Dar, chiar si asa: daca unul foloseste bataia in educatie… se aplica alte legi.
Astfel argumentul juridic invocat de dv cade…
In cazul aflat in discutie se vor aplica dispozitiile din codul familiei…
Nu e vorba despre educatie… Afirnatia “tatal e imoral” nu e un motiv pentru care unul dintre parinti sa interzica celuilalt sa aiba relatii stranse cu propriul copil. Asemenea afirmatii – culmea! – trebuie dovedite; trebuie dovedit ca tatal are un comportament care ar afecta copilul, nu pe mama acestuia.
Daca initiatoarea subiectului este convinsa ca sotul nu va putea scoate copilul din tzara sa stea linistita: nu va putea fara semnatura ei… Dar ramane intrebarea: au facut acesti parinti ”incredintarea” copilului catre bunicii din partea tatalui care il au in grija (inclusiv educare) pe acest copil? Au facut sau nu… ramane in discutie ce vrea sa faca acest tata si cat de mult doreste sa aduca in Grecia copilul – pentru ca ar putea, si fara semnatura mamei… Si in asemenea cazuri tot legislatia isi “spune” cuvantul”. Si nu fac “morala” nimanui – doar “conturez” ipoteze…
Ce nu se intelege din faptul ca acest tata poate cere in instanta ca mama sa isi dea acordul pentru ca minorul sa locuiasca un timp cu el? Pentru ca regula – in acest caz – este ca acest copil stea departe de amandoi parintii doar pentru ca asa vrea unul dintre ei.
Asadar, tatal are aceasta optiune – daca reuseste sau nu e o alta discutie.
Art. 29 al. (6) este mai mult decat un principiu este un drept fundamental al parintilor si o norma de drept cu forta juridica superioara oricarei alte reglementari legale sau subordonate legii. Termenul educatie este folosit intr-un sens mai lag de a conduce viata copilului; a se vedea "I. Muraru, E.S. Tanasescu, Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole". In general termenii in drept au alt inteles decat cel comun, dupa caz, mai larg, mai ingust sau chiar contrar.
Evident sfera de protectie a acestei norme nu include bataia deoarece ar fi incalcat art. 22 al. (2) din Constitutie "Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.", iar exercitarea unui drept nu poate fi motiv pentru incalcarea altui drept. Se aplica principiul conform caruia drepturile se afla intr-un echilibru reciproc, fiind interdependente.
Argumentul juridic invocat nu cade. Repet ce am mai zis: atat timp cat parintii nu incalca legile in vigoare ei sunt liberi sa-si exericte prerogativele parintesti asa cum le dicteaza constiinta fie ca noua celorlalti ne place fie ca nu. Evident ca se aplica prevederile codului familiei dar fara a se incalca prevederile constitutionale. De fapt nici nu e cazul.
Conform legilor 272/2004 respectiv 248/2005 mama are dreptul sa se opuna scoaterii din tara a minorului de catre tata si nu trebuie sa motiveze aceasta. Asadar motivele o privesc fie ca sunt justificate sau nu in opinia noastra. Tatal nu are decat sa vina in tara si sa isi exercite pe deplin drepturile parintesti. Deci mama nu trebuie sa dovedeasca nimic, pur si simplu refuza sa-si dea acordul pentru scoaterea din tara a minorului.
Atat timp cat parintii sunt casatoriti sau au pe deplin exercitiul drepturilor parintesti ei pot incredinta copilul oricui, deci si bunicilor si evident pot cere acestora oricand apoi sa-l innapoieze; daca acest lucru nu pune in mod flagrant viata sau sanatatea copilui in pericol. Ei fac asta exact in baza art. 29 al. (6) din Constitutie. Acordul de vointa al parintelui/parintilor pentru aceasta incredintare nu este necesar sa aiba forma scrisa, acela poate fi cel mult elementul probator desi el poate fi complinit prin confirmarea acordului de catre oricare dintre parinti oricand.
Tatal nu poate scoate copilul din tara fara acordul mamei sub nici o forma decat daca obtine divortul si incredintarea minorului. Nici o autoritate a statului fie ea Autoritatea Judecatoreasca sau Autoritatea Tutelara nu au dreptul de a deroga de la prevederile legale imperative, decat daca alte legi speciale droga de la acestea si asta numai in cazurile prevazute in mod expres deoarece prevederile speciale si derogatorii sunt de stricta interpretare.
Subestimata sau nu dorinta unui parinte nu poate inlatura de la aplicare o norma imperativa si nici obtine sprijinul Autoritatii Tutelare in acest sens deoarece aceasta ar actiona ilicit.
Noi putem sa blamam comportamentul unui parinte dar asta nu-l impiedica sa-si exercite drepturile subiective in sensul dorit de dansul, atat timp cat o face legal. Restul nu e treaba noastra mai ales ca nimeni nu poate pretinde ca este mai bun decat celalalt sau ca detine reteta fericirii in familie. Din acest motiv am sustinut ca o retinere in a-i judeca din perspectiva morala pe altii ar fi de bun augur, mai ales ca nu stim exact cum stau lucrurile in realitate. Repet este opinia mea nu interzic nimanui sa se exprime.
N-o sa ne intelegem in veci, dar nu mai conteaza… Pentru ca aveti un fix cu “morala”.
@ermetic a scris: mama are dreptul sa se opuna scoaterii din tara a minorului de catre tata si nu trebuie sa motiveze aceasta
Perfect de acord! A se citi:
Art. 18 al 2 L.272/2004:
Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.
@ermetic a scris: Acordul de vointa al parintelui/parintilor pentru aceasta incredintare nu este necesar sa aiba forma scrisa, acela poate fi cel mult elementul probator desi el poate fi complinit prin confirmarea acordului de catre oricare dintre parinti oricand.
Perfect de acord! Dar stiti dv daca la nivelul respectivei localitati (ar trebui sa existe, ca in multe alte localitati) nu exista un “ordin” prin care parintii care pleaca in strainatate sunt obligati sa notifice in scris (formular tip) primaria? Se depun anumite acte la Serviciul Protectia Copilului si Familiei. Daca e asa… iata o a doua problema… legala.
@ermetic a scris: Tatal nu poate scoate copilul din tara fara acordul mamei sub nici o forma decat daca obtine divortul si incredintarea minorului
Fara suparare, dar aceasta este o… exagerare. Daca nu e o gluma. “Motivarea” afirmatiei o aveti mai sus (art 18 – unde nu scrie ca parintii trebuie sa fie… divortati) :O
@ermetic a scris: Subestimata sau nu dorinta unui parinte nu poate inlatura de la aplicare o norma imperativa si nici obtine sprijinul Autoritatii Tutelare in acest sens deoarece aceasta ar actiona ilicit.
Cred ca tocmai am argumentat de ce tatal are sanse sa isi indeplineasca dorinta…
@ermetic a scris: Din acest motiv am sustinut ca o retinere in a-i judeca din perspectiva morala pe altii ar fi de bun augur
Nu era o “judecata morala”! Incercam sa ii arat ca acel copil are drepturi, parintii au drepturi… – iar cand parintii nu se inteleg cu privire la anumite chestiuni ce privesc copilul oricare dintre ei poate apela la instanta.
Nu am nici un fix cu morala. Am explicat pe larg ce doresc sa afirm in legatura cu asta nu mai reiau.
Intentionat am amintit de legea 248/2005, legea liberei circulatii, alaturi de legea 272/2004 deoarece in raport cu aceasta din urma ea este o lege speciala cu prevederi derogatorii ba chiar cu in cazul nostru complinitorii. In orice caz datorita caracterului sau special ea are prioritate in aplicare.
Astfel art. 30 din legea 248/2005 precizeaza clar prin complinire si derogare de la prevederile legii 272/2004:
"Art. 30
(1) Organele politiei de frontiera permit iesirea din tara a cetatenilor romani minori numai daca sunt insotiti de o persoana fizica majora, in urmatoarele cazuri:
a) minorului care este inscris in documentele de calatorie ale ambilor parinti sau, dupa caz, este titular al unui document de calatorie individual si calatoreste in strainatate insotit de acestia i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acestia;
b) minorului care este inscris in pasaportul unui parinte si calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau, dupa caz, este titular al unui pasaport individual si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta numai daca parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care sa rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei respective in statul sau in statele de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia sau, dupa caz, face dovada decesului celuilalt parinte;
c) minorului care este inscris in pasaportul unui parinte si calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau, dupa caz, este titular al unui pasaport individual si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta, fara a mai fi necesara declaratia celuilalt parinte, numai daca parintele insotitor face dovada faptului ca minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;
d) minorului care este titular al unui pasaport individual si calatoreste insotit de o alta persoana fizica majora i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu aceasta numai daca persoana insotitoare prezinta o declaratie a ambilor parinti sau, dupa caz, a parintelui caruia minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, a parintelui supravietuitor ori a reprezentantului sau legal, care sa cuprinda acordul acestora cu privire la efectuarea calatoriei respective de catre minor, la statul sau statele de destinatie, la perioada in care urmeaza sa se desfasoare calatoria, precum si datele de identitate ale insotitorului respectiv.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesara declaratia parintelui decazut din drepturile parintesti sau, dupa caz, declarat disparut, in conditiile legii, daca insotitorul face dovada in acest sens, cu exceptia cazului in care ambii parinti se afla in aceasta situatie, cand este obligatorie declaratia reprezentantului legal al minorului.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele politiei de frontiera permit iesirea din Romania a minorilor insotiti, numai in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care insotitorul argumenteaza necesitatea calatoriei in strainatate prin faptul ca minorul urmeaza sa beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul Romaniei si fara de care viata sau sanatatea ii este pusa in mod grav in pericol, cu conditia sa prezinte documente doveditoare in acest sens, emise sau avizate de autoritatile medicale romane, din care sa rezulte perioada si statul sau statele in care urmeaza sa se acorde tratamentul medical respectiv, chiar daca nu exista acordul ambilor parinti, al celuilalt parinte, al parintelui supravietuitor sau al reprezentantului legal;
b) in cazul in care insotitorul argumenteaza necesitatea calatoriei in strainatate prin faptul ca minorul se deplaseaza pentru studii sau concursuri oficiale, cu conditia sa prezinte documente doveditoare in acest sens, din care sa rezulte perioada si statul sau statele in care se vor desfasura aceste studii sau concursuri, precum si avizul Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, emis in conditiile prevazute in normele metodologice, chiar daca nu exista acordul celuilalt parinte.
(4) Pe langa informatiile prevazute la alin. (1) lit. d), declaratia parintilor, a parintelui caruia minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, a parintelui supravietuitor sau a reprezentantului legal, dupa caz, trebuie sa cuprinda si urmatoarele mentiuni:
a) scopul deplasarii;
b) ruta urmata pana in statul de destinatie;
c) indicarea faptului daca minorul urmeaza sa ramana in statul de destinatie, caz in care trebuie mentionata persoana careia urmeaza a-i fi incredintat minorul, sau daca urmeaza sa se reintoarca impreuna cu un insotitor, ale carui date de identitate trebuie indicate, in cazul in care acesta este o alta persoana decat cea cu care iese din Romania.
(5) Poate avea calitatea de insotitor si o persoana anume desemnata din cadrul unei societati comerciale autorizate, in conditiile legii, sa desfasoare activitati de transport international de persoane.
(6) Organele politiei de frontiera vor permite iesirea din Romania a minorilor insotiti numai daca se constata ca se respecta informatiile prevazute la alin. (1) lit. b) si c) si la alin. (4), referitoare la insotitor, perioada deplasarii si ruta care trebuie urmata, iar in situatiile prevazute la alin. (3), daca se constata ca ruta aleasa pentru deplasare si momentul prezentarii la iesirea din tara se justifica in raport cu destinatia, respectiv cu perioada deplasarii.
(7) Declaratiile prevazute la alin. (1) lit. b)-d) trebuie redactate in doua exemplare si trebuie sa fie autentificate in tara de notarul public, iar in strainatate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei ori, daca au fost date in fata autoritatilor straine, sa indeplineasca conditiile de supralegalizare prevazute de lege sau sa aiba aplicata apostila conform Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, la care Romania a aderat prin Ordonanta Guvernului nr. 66/1999, aprobata prin Legea nr. 52/2000, cu modificarile ulterioare. Un exemplar al declaratiei se pastreaza de catre insotitor, iar al doilea exemplar insoteste pasaportul minorului. "
Deci instantele de judecata au, in caz de dezacord intre parinti, doar rolul de a constata daca sunt indeplinite conditiile din prevederile art. 30 al. (3) din Legea 248/2005 pentru ca unul din parinti fara acordul celuilalt sa scoata copilul din tara in 2 cazuri: pt. tratament medical sau pentru studii. Instanta prin prevederile complinitorii si derogatorii citate este restrictionata la cele 2 motive in conditiile prevazute si nu are o putere de apreciere suverana.
Deoarece legea 248/2005 este legea speciala privind libera circulatie ea inlatura de la aplicare legea 272/2004 aceasta neputand fi invocata nici la granita nici in fata instantei.
@ermetic,
glumiti, asa-i?
Ce legatura au citatele date de dv? Ce “libera circulatie”?
UNDE am scris ca unul dintre parinti POATE sa plece din tzara insotit de copil fara a avea acordul celuilalt?
Dv ati citit ce am scris?
Art. 18 al 2 L.272/2004:
Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice NEINTELEGERI intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.
Aici se aplica aceasta dispozitie! Pentru ca este vorba despre neintelegeri.
DACA tatal vrea sa scoata copilul din tzara si mama NU ii permite.
Cum sa formulez mai clar?
In acest caz, daca tatal doreste sa ia copilul la el are POSIBILITATEA de a-si chema in judecata sotia si de a cere instantei sa hotarasca daca el are sau nu dreptul sa plece impreuna cu minorul. Iar mama, daca nu are dovezi pertinente ca acest tata e un ”pericol” pentru copil poate fi obligata de instanta sa fie de acord – impotrivirea ei fiind... subiectiva. Instanta poate hotari, prin ascultarea partilor si toate celelalte, daca e bine sau nu pentru copil sa stea un timp alaturi de tatal lui!
Scriu aici despre DREPTUL acestui tata sa isi cheme in judecata sotia care se impotriveste intalnirii intre el si copil.
avocatnet.ro explicăm legislația
marcela31