ADMITERE BAROU 2007

Mersi Bianca.

Esti sigura ??? Exact la renuntare m am gandit si eu, dar exista posibilit sa nu fie asta. Am vbit cu un avocat, si mi a zis ca termenul de desistare este fol. de executorul judecatoresc in cazul cand persoana juridica de executat, ii este declarat falimentul, judecatorul se desisteaza.

Mai stie cineva ceva de desistare ???

I. Desistarea
Desistarea reclamantului se poate prezenta sub două forme:
- renunţarea la acţiune (reglementată de art. 246 C.proc.civ.);
- renunţarea la dreptul subiectiv dedus judecăţii (art. 247 C.proc.civ.)

1. Renunţarea la acţiune
1.1. Noţiune
Este un act procesual de dispoziţie făcut de reclamant în scopul de a pune capăt procesului civil început.
Este un act individual şi personal, astfel încât nu se poate face prin mandatar, nici chiar avocat decât cu procură specială şi autentică. Reclamantul trebuie să aibă capacitatea de a dispune.
1.2. Procedura renunţării la judecată
Renunţarea la judecată poate fi făcută oricând în cursul judecăţii, fie verbal în şedinţa de judecată, consemnându-se într-un act de renunţare, fie prin cerere scrisă.
În funcţie de momentul renunţării, efectele acesteia sunt diferite.
Astfel, dacă renunţarea se face înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, reclamantul nu va datora cheltuieli de judecată.
Dacă renunţarea se face între momentul comunicării cererii de chemare în judecată către pârât, dar mai înainte de a se intra în dezbateri, pentru renunţare nu este necesar consimţământul pârâtului, dar reclamantul va datora, la cerere, cheltuieli de judecată.
După intrarea în dezbaterea fondului, renunţarea la judecată nu se mai poate efectua decât cu consimţământul pârâtului.
Instanţa, în situaţia renunţării are un rol diminuat, ea verificând doar condiţiile de valabilitate ale actului de renunţare (capacitate, consimţământ, obiect şi cauză), precum şi îmrejurarea dacă prin renunţare nu se încearcă o fraudă la lege sau eludarea unor dispoziţii legale imperative.
De asemenea, judecătorul are obligaţia să atragă atenţia reclamantului asupra consecinţelor juridice ale renunţării.
1.3. Efectele renunţării la judecată
Instanţa ia act de renunţare printr-o încheiere, dispunând închiderea dosarului.Încheierea de renunţare la judecată poate fi atacată numai cu recurs.
Dacă dreptul dedus judecăţii nu s-a prescris, reclamantul va putea introduce o nouă cerere cu acelaşi obiect, încheierea de renunţare la judecată nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Deoarece renunţarea la judecată este un act individual, renunţarea la judecată făcută de un reclamant, în cazul coparticipării active, nu produce nici un efect faţă de ceilalţi reclamanţi care doresc să continue judecată; de asemenea renunţarea făcută faţă de un pârât, în cazul copartcipării procesuale pasive, nu produce nici un efect asupra celorlalţi, faţă de care procesul va continua.
2. Renunţarea la dreptul subiectiv
2.1. Noţiune
Este un act de dispoziţie mai energic decât renunţarea la judeactă întrucât, prin renunţarea la însuşi dreptul subiectiv pretuins, reclamantul pierde posibilitatea de a se mai adresa instanţei cu o nouă cerere de chemare în judecată, prin care să urmărească valorificarea aceluiaşi drept.
Recamantul trebuie să aibă capacitate de exercuţiu şi să fie vorba de un drept cu privire la care se poate dispune.
Procedură
Renunţarea la dreptul subiectiv se poate face oricând în cursul judecăţii (chiar în apel şi recurs), fie verbal în faţa instanţei, fie prin înscris autentic. Nu este nevoie de consimţământul pârâtului.
Judecătorul are aceleaşi obligaţii ca şi în cazul renunţării la judecată.
Efecte
Dacă renunţarea la drept se face înaintea primei instanţe, aceasta ia act de renunţare şi pronunţă o hotărâre, susceptibilă de recurs, prin care va respinge în fond cererea reclamantului.
Dacă pârâtul solicită, reclamantul este obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat.
Dacă renunţarea se face în faţa instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau înparte în măsura renunţării. Soluţia este aceeaşi şi în cazul în care renunţarea se face în faţa instanţei de recurs.

Asta este :)

desistarea= acte de vointa ale partilor cu privire la dr sub supuse judecatii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaste sau realiza aceste drepturi
Forme:
renuntarea la judecata art 246
renuntarea la dr sub pretins art. 247

desistarea=acte de vointa ale partilor cu privire la dr sub supuse judecatii sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaste sau realiza aceste drepturi
forme
renunt la judecata
renunt la dr sub pretins

eu lucrez..in domeniul lichidarilor judiciare dar nu am auzit.. ca "desistarea" sa aiba intelesul dat de avocatul respectiv! el cand si-a luat examenul?:D