Revizuirea
Potrivit art.322 C.proc.civ. fac obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. În această din urmă categorie intră hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel au admis recursul şi au modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, în baza înscrisurilor noi, în special în cazul recursului exercitat în condiţiile art.3041 C.proc.civ., precum şi hotărârile pronunţate în rejudecarea fondului după casarea cu reţinere.
Întră în categoria vizată în partea finală a textului art.322 C.proc.civ. şi hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs, atunci când evocă fondul, prin modificarea hotărârii atacate pe chestiuni de fapt, precum şi hotărârile pronunţate de instanţa supremă în rejudecarea fondului după casarea cu reţinere în materia contenciosului administrativ (art.20 alin.3 teza I din Legea nr.554/2004) şi o perioadă în materia conflictelor (de muncă) de drepturi (art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999).
Cât priveşte hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare , deşi legiuitorul nu prevede în mod expres condiţia de a fi hotărâri de fond, totuşi, s-a apreciat că şi în cazul acestor hotărâri trebuie îndeplinită condiţia menţionată, întrucât motivele pentru care poate fi exercitată revizuirea vizează, de regulă, situaţia de fapt .
Potrivit acestei opinii pot constitui obiect al revizuirii, pe lângă hotărârile instanţelor de recurs prin care se evocă fondul:
- hotărârile date în primă instanţă prin care s-a cercetat fondul cauzei, care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepţii procesuale ori prin perimarea apelului.
Întrucât instanţa de apel nu a schimbat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, susceptibilă de revizuire este, în aceste ipoteze, sentinţa şi nu decizia.
- hotărârile pronunţate de instanţa de apel, prin care se evocă fondul.
În această situaţie, decizia instanţei de apel este susceptibilă de revizuire, deoarece prin admiterea apelului s-a dat o altă soluţie asupra fondului .
-hotărârile date în fond, după sau odată cu admiterea altei cereri de revizuire, cele pronunţate în fond ca urmare a admiterii unei contestaţii în anulare şi hotărârile de fond date în contestaţiile la executare propriu-zise, formulate de terţi sau de debitor, în situaţiile în care legiuitorul îngăduie ca pe această cale să se invoce apărări de fond .
Executarea silită directă reprezintă a doua modalitate a executării silite, care constă în executarea în natură, prin îndeplinirea întocmai a unei obligaţii de a face stabilită prin titlul executoriu . Principiul este reprezentat de dispoziţiile art.1073 C.civ., potrivit cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul de dezdăunare.
Executarea obligaţiilor cu caracter personal nu poate fi solicitată, astfel că vom avea în vedere executarea silită a obligaţiilor de a da , a face şi a nu face .
Potrivit art.3711 alin.1 C.proc.civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţa sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. De aici se poate deduce că orice obligaţie se schimbă în dezdăunări, însă această regulă are o sferă de aplicare limitată la obligaţiile a căror executare implică o contribuţie personală din partea debitorului, contribuţie care nu poate fi considerată corespunzătoare, decât atunci când este adusă la îndeplinire de bunăvoie, cum ar fi, de pildă, obligaţia de a executa o operă de artă .
În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile (art.572 C.proc.civ.).
Aşadar, regula constă în îndeplinirea de bunăvoie de către debitor a obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu şi, numai dacă debitorul nu înţelege să o execute în acest mod, se va proceda la executarea silită.
Executarea silită este directă atunci când debitorul tinde să obţină realizarea în natură a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei debitorului înscrisă în titlu executoriu, obligaţia de a face .
În plan procesual, prin intermediul executării silite directe, executarea în natură a obligaţiei, se pune în acel mod ca în dreptul material, în sensul că debitorul are obligaţia să îndeplinească întocmai prestaţia ce formează obiectul acelei obligaţii.
S-a ridicat întrebarea dacă este posibilă intervertirea executării silite directe în executare silită indirectă. Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie să se facă distincţia după cum se pune în executare o hotărâre cu condamnare alternativă sau cu o singură condamnare.
În cazul hotărârilor cu condamnare alternativă , creditorul poate cere executarea indirectă a sumei de bani stabilită prin titlul executoriu, ca reprezentând contravaloarea obligaţiei în natură imposibil de executat.
În cazul hotărârilor cu o singură condamnare , art.574 C.proc.civ. stabileşte că, dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite . Dispoziţiile art.428 sunt aplicabile în mod corespunzător. Pe baza acestei cereri, instanţa va putea înfiinţa măsuri asigurătorii.
Potrivit art.573 C.proc.civ., care prevede o dispoziţie comună celor trei feluri de executare silită directă, Dacă creditorul justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca executarea silită a obligaţiilor prevăzute la art.572 să se facă de îndată, fără somaţie .
Executarea silită directă îmbracă trei forme :
-predarea bunurilor mobile (art.575 – 577 C.proc.civ.),
-predarea bunurilor imobile (art.578 – 5801 C.proc.civ.) şi
-executarea unei obligaţii de a face sau de a nu face (art.5802 – 5805 C.proc.civ.).
avocatnet.ro explicăm legislația
emilalexandru 
CABINET DE AVOCAT "STOICA IOANA"