ADMITERE AVOCATURA PARTEA A DOUA

2) Încuviinţarea probelor
Probele propuse în condiţiile arătate vor fi încuviinţate de către instanţă, după ce aceasta a cercetat dacă probele sunt admisibile şi după ce le-a pus în discuţia contradictorie a părţilor .
Instanţa va aprecia dacă probele propuse pot fi utile cauzei. În acest sens, art.167 alin. 1 C.proc.civ. stabileşte că „Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii …..”, iar în practica judiciară s-a decis că ori de câte ori se solicită o probă sau instanţa cântăreşte dacă este cazul să ordone o anumită probă din oficiu, ea este datoare să verifice problema concludenţei probei.
Partea trebuie să arate instanţei faptele pe care vrea să le dovedească prin proba solicitată. Dacă este vorba de dovedirea faptului generator de drepturi care face obiectul litigiului, proba apare ca folositoare de vreme ce se referă la însuşi acest fapt. Dacă este vorba de un fapt vecin şi conex cu faptul generator de drepturi, instanţa trebuie să aprecieze dacă legătura dintre cele două fapte este suficient de strânsă încât să facă utilă cunoaşterea faptului vecin şi conex în vederea soluţionării cauzei . Instanţa trebuie să aprecieze cu multă atenţie utilitatea probelor cu ocazia încuviinţării, întrucât numai după administrarea probelor legale şi concludente ea poate să pronunţe o hotărâre justă şi în cunoştinţă de cauză .
De la regula că probele se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii avem o excepţie, caz în care instanţa va încuviinţa proba fără a mai analiza concludenţa acesteia dacă există pericolul ca proba „să se piardă prin întârziere” (art.167 alin.1 C.proc.civ.). Cu privire la această excepţie, în doctrină se consideră că înţelesul dispoziţiei nu poate fi acela de a se încuviinţa o probă inutilă, ci acela că pertinenţa probei nu este evidentă în momentul în care a fost solicitată, dar sunt semne că administrarea ei ar putea fi utilă în viitor, în cursul instanţei .
Asupra încuviinţării sau respingerii probei instanţa se pronunţă printr-o încheiere motivată . Este de principiu că admiterea sau respingerea probelor va fi lăsată la aprecierea instanţei, care este însă obligată să motiveze măsura luată . În practică s-a statuat că respingerea nemotivată a cererii pentru efectuarea unei expertize contabile face ca hotărârea pronunţată în aceste condiţii să fie netemeinică şi nelegală, deoarece nu se poate verifica raţiunea pentru care proba sau probele solicitate nu au fost admise.
Potrivit art.168 alin.1 C.proc.civ., încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.
Încheierea de încuviinţare a probelor este o încheiere preparatorie, care nu leagă instanţa , astfel că aceasta poate reveni asupra unei probe încuviinţate care a devenit neconcludentă , dar are obligaţia să arate de ce administrarea probei a devenit inutilă . Dacă proba a fost încuviinţată şi nu s-a revenit asupra ei, instanţa este datoare să o administreze chiar în lipsa părţii care a propus-o .
Când o parte s-a opus la o probă solicitată de cealaltă parte, încheierea va cuprinde şi temeiurile pentru care proba a fost încuviinţată sau respinsă, pentru că această încheiere, formând corp comun cu hotărârea ce se va da pe fond, este supusă controlului judiciar o dată cu hotărârea ce se va pronunţa în cauză, iar instanţa superioară trebuie să aibă posibilitatea de a aprecia temeinicia şi legalitatea încheierii pronunţate .
Când s-au încuviinţat dovezi a căror administrare implică unele cheltuieli (o cercetare locală, o expertiză sau dovada cu martori), partea care a propus proba este obligată să consemneze suma fixată de instanţă (pentru cheltuielile de cercetare, pentru cheltuielile de transport şi despăgubire a martorilor sau pentru onorariul expertului) în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei şi să depună recipisa la grefa instanţei (art.170 alin.1 C.proc.civ.). Dacă proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art.45 alin.2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi (art.1711 C.proc.civ.) . Termenul de 5 zile poate fi prelungit până la 15 zile, când s-au încuviinţat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art.138 pct. 2 şi 4 C.proc.civ. (art.170 alin.2 C.proc.civ.). Neîndeplinirea în termen a acestei obligaţii atrage decăderea părţii vinovate din dreptul de a mai administra proba încuviinţată în instanţa respectivă, afară de cazul în care întârzierea nu provoacă amânarea judecăţii (art. 170 alin.3 şi 4 C.proc.civ.). În doctrină se consideră că sancţiunea poate fi înlăturată dacă cealaltă parte nu invocă excepţia decăderii, întrucât normele care consacră termenele menţionate au caracter dispozitiv .
Jurisprudenţa a statuat că instanţa este obligată, când înlătură unele dovezi pentru neândeplinirea formelor prevăzute de lege în vederea administrării lor, să lămurească faptele pentru care se solicitaseră acele dovezi, ori de câte ori o asemenea lămurire este necesară pentru soluţionarea justă a cauzei .

Va rog, imi poate explica cineva diferenta dintre confidentialitate si secret profesional?

Mersi!

Secretul profesional art. 10 legea 51/1995 - avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege. Se dezvolta in articolul 33 din aceeasi lege... si mai detaliat in art. 8-10 din statut
Cofidentialitatea - orice comunicare sau corespondenta profesionala intre avocati, intre avocat si client, intre avocat si organele profesiei, indiferent de forma in care a fost facuta este CONFIDENTIALA. (vezi codul deontologic cu privire la corespondenta cu av straini).
ca o concluzie generala, se poate retine ca secretul profesional si confidentialitatea garanteaza increderea in avocat si constituie obligatii fundamentale ale avocatului.

bianca27 a scris:

Va rog, imi poate explica cineva diferenta dintre confidentialitate si secret profesional?

Mersi!

Bianca, ele sunt sinonime in DEX, dar cred ca ai dreptate. Iata cum am gandit eu:

Iau exemplul medicilor. Am putea spune ca prin codul deontologic al acestei profesii, respectarea confidentialitatii datelor privind pacientii este implicita, cum am spune, opereaza de drept.

Exemplul unei societati comerciale: in vederea desfasurarii activitatii societatea, printr-un acord de vointa cu angajatul stabilesc la angajare si insereaza in contractul de munca anumite clauze de confidentialitate care presupune secretul pastrarii lucrarilor pe care este insarcinat sa le execute.

Principiul pastrarii secretului profesional inseamna tocmai faptul ca exercitarea acestei profesiinu se poate face decat respectand, implicit, secretul profesional. Cred ca, la fel, putem zice ca functioneaza de drept.

In art 10 alin3 se foloseste termenul de confidentialidate referindu-se la un acord intre avocati, atunci cand legea statului din care provine celalalt avocat nu are prevazuta expres asigurarea confidentialitatii.

Din cele de mai sus eu deduc ca secretul profesional este de drept, implicit,izvorat din codul deontologic sau lege care reglementeaza exercitarea unei profesii, in vreme ce confidentialitatea are la baza un contract.

Astept si alte opinii...:)

Multumesc mult Elis :) =D>
O ultima cerinta la proc civ: #-o
43. Hotararea de partaj
51. Mijloacele de aparare ale paratului.

Sa avem toti bafta!!! :D