Linkul la care se gaseste cartea lui Cioran, ca n-o am.
Daca tot ne referim la moroi, sa stii ca nici aia nu sunt 2D, ci cred ca intra pe frecventa \"energie\". In orice caz, Cioran cred ca era sub influenta vreuneia dintre dependentele lui cand scria de cele doua coordonate, ca altfel nu imi explic de ce vorbeste despre animale in contextul strigoilor si despre constiinta cand face nani. In mod normal, constiinta este sediul materiei pentru motivatie, iar motivatia este energia fiintei rationale... Sa fi vorbit codificat? :O Pfff! Cred ca incerc sa ma verific evolutiv pe orizontala, dar nu prea stiu ce caut :O
Pana una-alta, uite-aici:
Dumneata
de Marin Sorescu
,, Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,
Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,
Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,
ªi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,
Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,
Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe,
Aşa ca putregaiul.
,,Bună seara.” Ãla nu-i răspunde. ,,N-o fi auzit”, se gândeşte
Grigore, ,,Bună seara”, zice iar.
,,Bună seara”, îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă drept în cale,
Nu-l mai lasă să treacă.
,,Mă, tu ştii cine sunt eu?”
Se uită Grigore… şi odată simte cum i se scoală căciula
Singură din cap: hoop! şi cade jos…pleoţ! Ãsta semăna cu unul de
Murise…să tot fie luna…
,,Păi, eu ştiu…” încearcă el să-şi facă…ce să-şi facă”…curaj…
,,Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau…”
Păi, ia-mă şi dumneata de guler…rânjeşte străinul.
Când să-l ia de guler…nimic… Ãla era moroi…
Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer…
După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.
Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva
Că paraliza tot.
Aşa a fost de părere şi Coza, că s-a dus repede la el.
Zice: ai scăpat ieftin, neică, moroii din Bulzeşti sunt
Arţăgoşi.
Când le străşunează din ceva pe câte unul… îl fac
Cârpă, treanţă, poţi să ştergi lampa cu el. Aşa e de
Moale şi afânat.
- Dar mi-a zis ,,dumneata”… îşi aduce aminte Grigore
- Nu, că de purtat ştiu să se poarte… nu sunt bădărani, ţopârlani, modârlani, capsomani.
Nu că le iau partea, dar
Trebuie să te gândeşti şi la ei; până mai ieri erau aci cu noi,
Într-o lume va să zică; odată mor şi se pomenesc pe altă lume,
Bunăoară pe lumea ailaltă, care nu-i primeşte, nu ştiu
Din ce cauză, şi-i trimite înapoi pe lumea cealaltă,
Bunăoară asta a noastră… care se sperie şi-i alungă.
Uite-aşa mi ţi-i plimbă, cine mi ţi i-o plimba,
De-aia sunt şi moroii ăştia arţăgoşi… şi se mai iau de câte unul
Ca dumneata…
- Nu mai îmi zice dumneata… ca ăla… îl trecu un fior pe
Grigore.
Dar matale, Nea Cozo, cum,
De ce nu ţi-e frică de ei? Mergi, îi dezgropi, îi înţepi, îi beleşti,
Faci atâta bine… comunei… nu ţi-e frică singur în cimitir?…
Coza tace şi-l priveşte cu nişte ochi… cu nişte ochi…
- Mie mi-au luat frica… de pe vremea când… trăiam.
;)