Dacă Andreea E a ajuns în manualul de istorie alternativă, de ce nu ar ajunge şi maneliştii în manualele de literatură română? Probabil asta s-a întrebat persoana care a compus următorul comentariu literar.
Este vorba despre un text care circulă pe internet. Cu speranţa că nu vom apuca ziua când vom vedea acest text într-o lucrare de bacalaureat, vă prezentăm în continuare... comentariul litarar al unei manele.
"Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte - Comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
"Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă"
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
"Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie"
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
"Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondina"
"Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei "plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea “plin” are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o "blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.
"Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea"
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - "prototip" - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
"Marea neagra e calduta/ Blonda-i sexy si finuta"
Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.
"Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare"
Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de distracţie.
Si tot in contextul enumerat mai sus , al valorii si al plus-valorii , premiatul enumerat si el mai sus ofera spre luare aminte urmatoarele :
Sus smecherii
sus smecherii,smecherii, smecherii
jos fraierii, fraierii, fraierii
sus cu jmecherimea
la pamant cu fraierimea
Doamne perversa-i lumea
pentru bani ti-ar lua viata
ce periculoasa-i lumea
ti-ar da-n cap sa iti ia painea
smecherul smecherului
sta cuminte in banca lui
poa sa fie mort de beat
tot e baiat de baiat
Deci transcede mesajul ca "sus smecherii " -"jos fraierii " , iar in final nivelul de alcoolemie nu are importanta .
Si pe buna dreptate: ce conteaza daca e mort de beat , daca e baiat de baiat !
Îmi place munca, bani de-ar fi
s-aduc în firmã zi de zi.
Îl plac pe sefu’ cel mai tare!
si sefii lui, pe fiecare…
Iubesc biroul meu fãrã luminã!
Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!
Iubesc mobila gri, plinã de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii crescute vraf.
Concediul nu-l iubesc de fel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viatã n-am iubit !
Iubesc computerul fereastrã
Cu scãfârlia lui albastrã.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vã spun acu’ din nou,
Sã stau o viatã la birou!
Îmi place munca! As munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimã!
Mi-ajunge critica drept primã.
Nu vreau prea mult ! Numai un pat,
Chiar in biroul meu bãgat,
Sã pot munci aici non-stop
Pânã se urcã firma-n top!
Si dacã-o fi si-o fi sã mor,
N-am sã regret! Am doar un dor:
Vreau la biroul meu sã mor,
Înmormântat între hârtii
Si-n ceruri sefii sã îi pot servi….
Pentru ca fudulia prostului n-o intrece nimic si nici nu se vindeca, am gasit acest fragmentel din "Pacala", care arata clar ca nu s-a lecuit neamul acesta de flagelul numit prostie. In multe situatii am avut de furca cu oameni care nu pricep si basta! Dar ei au dreptate! Cred ca locul potrivit al unui asemenea text este in acest topic.
"Un negustor, umbland prin mai multe sate si orase, ca sa cumpere grau, papusoi si altele, Intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala. Negustorul, voind sa afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dansul si-l intreba:
- De unde esti, mai crestine?
- Ia din sat de la noi, raspunse Pacala.
- Din care sat de la voi?
- Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu mana spre un deal.
- Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu.
- Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin.
- Nu asa, mai prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat?
- Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru, ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa, cum ii scrie lui in carti.
Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala.
- Dar cum te cheama pe tine?
- Iaca!... ce ma intreaba. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici!
Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba:
- Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga?
- Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala.
Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba:
- Dar ce bucate se fac acolo la voi?
- Mai mult terciu cu mamaliga mancam, zise Pacala.
- Intelege-ma, prostule! Nu te intreb de bucate ferte.
- D-apoi de care bucate ma-ntrebi?
- Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele.
- Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.
- Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului.
- Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala. Grauntele orzului este lungaret, imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf.
- Bine, stiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, ca as voi sa cumpar si eu.
- De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul, si altul ii da bani: galbeni, napoleoni ori altaceva.
- Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da?
- Bre!... Nici asta n-o stii. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci.
- Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti!
- Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.
- Cu ce pret se vinde chila ori banita; cati lei?
- Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata iei.
Negustorul, suparat, il mai intreba:
- Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?
- U! hu!... este badea Musat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman si altii.
- Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi an sat?
- Cine-i mai mare? Badea Chitu; el este mai nalt decat toti; e atat de lung, incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.
- Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.
- Dar cum? zise Pacala.
- Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat?
- I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el.
- Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.
- Ei, cum?
- Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.
- Valeu, maica! Ia, de buhaiul lui mos popa, mare frica mai avem, mamulica. Cand vine sara de la pascut, fugim de el care incotro apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand incepe sa mugeasca, sparie chiar si copiii din sat.
- Ma!... da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau, frate cu Meaza-noapte sau cu Spaima-padurei?
- Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om
ca si dumniata: cu cap, cu ochi, gura, nas, mani si cu picioare, ma misc si ma uit ca toti.
- Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. Ia
spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi?
- Avem.
- Na cinci bani, si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.
Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o uricioasa boala, ce nu se vindeca in scoale, ba nici in spitale".
"Anecdota" tiparita prima oara in Albumul macedo-roman, Bucuresti, 1880;
retiparita in Convorbiri literare, 1885, nr. 11, 1 febr. Textul de fata a fost reprodus dupa volumul Ion Creanga, Povesti si povestiri, Editura "Minerva", Bucuresti, 1987.
... o intrebare formulata corect sau ... inteligent, iti poate da o parte din raspuns. Altfel, ambiguitatile in raspunsuri sa nu ne mire...!
avocatnet.ro explicăm legislația
elena138, utilizator
rosu gheorghe 
justitiarul3 
Valeriu TUDOR