Uitati un subiect interesant : Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi
Instituţia „Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi” a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin O.U.G. nr.138/2000, în titlul III „Procedura înaintea primei instanţe”, capitolul III, secţiunea III1, art.241 ind.1 - 241 ind.22. Ulterior , prin O.U.G. nr.59/2001, aceste dispoziţii au fost abrogate ,fiind reintroduse, apoi, prin Legea nr.219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă .
Obiectivul principal al acestei reglementări a fost acela de a moderniza procedura judecării litigiilor civile în vederea creşterii calităţii actului de justiţie prin soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, degrevarea activităţii instanţelor de judecată, responsabilizarea participanţilor la actul de justiţie . Astfel, părţile interesate în stabilirea, în termen cât mai scurt şi cu bună credinţă, a situaţiei de fapt reale, vor avea posibilitatea legală să realizeze administrarea probelor prin avocaţii lor, sub controlul operativ al instanţei ori de câte ori este cazul. Înainte de administrarea probelor în aceste condiţii, instanţa va fi obligată să cerceteze cauza sub toate aspectele care ar putea pune problema participării şi a altor persoane în proces ori care ar face inutilă continuarea judecăţii şi, implicit, administrarea de probe .
Procedura administrării probelor de către avocaţi se va desfăşura potrivit unui program încuviinţat de instanţă, în care sunt fixate şi termene pentru administrarea probelor, ţinându-se seama de volumul şi complexitatea acestora. Astfel, îndată ce probele au fost administrate în modul arătat, se creează posibilitatea ca instanţa să treacă direct la dezbaterea în fond a cauzei. Această procedură prezintă unele caracteristici sau trăsături, care o disting de procedura de drept comun a administrării dovezilor . Astfel, art.241 ind.1 C.proc.civ. prevede că dispoziţiile referitoare la administrarea probelor de către avocaţi sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie. Ca urmare, administrarea probelor de către avocaţi este posibilă doar în cazul litigiilor patrimoniale referitoare la drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacţie . Sunt excluse din domeniul de aplicare al acestei proceduri litigiile nepatrimoniale şi litigiile patrimoniale cu privire la drepturi asupra cărora tranzacţia nu este posibilă .
Procedura administrării probelor prin avocaţi este facultativă şi nu obligatorie, trăsătură ce rezultă din art.241 ind.2 alin.1 C.proc.civ. , potrivit căruia, la prima zi de înfăţişare părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, conform noilor dispoziţii legale. De asemenea, din textul citat rezultă că această procedură necesită acordul de voinţă al părţilor, trăsătură ce reiese şi din art.241 ind.2 alin.2 teza a II-a C.proc.civ. Mai mult, acest din urmă text dispune că, dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.
Consimţământul pentru administrarea probelor de către avocaţi se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială. Adică în conţinutului împuternicirii trebuie să se prevadă în mod expres că mandatarul are puterea de a opta, în numele părţii pe care o reprezintă, pentru procedura administrării probelor de către avocaţi.
Consimţământul se va da în faţa instanţei, care va lua act despre aceasta prin încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care va fi obligat să certifice atât manifestarea de voinţă, cât şi semnătura părţii pe care o asistă sau o reprezintă. În doctrină se subliniază că acest consimţământ ar putea fi consemnat de avocat şi în contractul de asistenţă juridică, încheiat potrivit Legii nr.51/1995, şi în împuter-nicirea avocaţială ce se depune la dosar.
Consimţământul dat în condiţiile de mai sus nu poate fi revocat de către una dintre părţi (art. 241 ind.2 alin. ultim C.proc.civ), prevedere care are ca scop eliminarea oricărui dubiu privind irevocabilitatea unilaterală a convenţiei şi înlăturarea eventualelor şicane procesuale . Totodată, potrivit art. 241 ind.2 alin.3 C.proc.civ., fiecare parte este obligată să declare că îşi alege domiciliu la avocatul care o reprezintă.
Procedura poate fi aleasă de către părţi doar dacă acestea sunt asistate (reprezentate) de către avocaţi sau de către consilieri juridici, caracteristică ce rezultă din obiectul de reglementare al procedurii. Potrivit art. 241 ind.3 C.proc.civ., în cazul reprezentării părţilor în condiţiile art. 241 ind.2 C.proc.civ., şedinţele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocaţilor sau a consilierilor juridici. Participarea obligatorie a consilierilor juridici rezultă din textul art. 241 ind.22 alin.1 C.proc.civ., care prevede că dispoziţiile secţiunii se aplică în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea. La şedinţele de judecată, desfăşurate în condiţiile de mai sus, sunt admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.
Procedura instituită de art. 241 ind.1 - 241 ind.22 C.proc.civ. este derogatorie de la procedura de drept comun a administrării dovezilor, caracteristică ce rezultă din art. 241 ind.21 C.proc.civ. care prevede că dispoziţiile secţiunii a III-a din capitolul III sunt aplicabile dacă în secţiunea III1 nu se prevede altfel. De asemenea, textul citat prevede că, la cererea avocatului sau a părţii interesate, instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.108 ind.1 - 108 ind.4 C.proc.civ.
Tot o caracteristică a acestei proceduri este şi aceea că ea reprezintă o excepţie de la principiul publicităţii şi al nemijlocirii (întrucât procedura prealabilă şi administrarea propriu-zisă a probelor se desfăşoară în camera de consiliu şi, respectiv, în afara instanţei) şi, într-o oarecare măsură , de la principiul oralităţii procedurii de administrare a probelor (prin prezentarea în scris a tuturor susţinerilor părţilor şi prin prezentarea înscrisurilor ce constată administrarea fiecărei probe, precum şi prin instituirea în mod expres, în art.241 ind.17 C.proc.civ., a obligaţiei depunerii concluziilor scrise). Deşi, aparent, este diminuat rolul activ al judecătorului, în realitate acesta poate fi exercitat pe tot parcursul procedurii. Astfel, potrivit art.241 ind.4 alin.1 pct.7, judecătorul poate ordona din oficiu probele pe care le consideră necesare pentru judecarea procesului. De asemenea, în situaţia în care instanţa socoteşte necesar, va dispune readministrarea probelor (toate sau numai unele dintre ele) în faţa sa (art.241 ind.20 alin.1 C.proc.civ.).
Însă noua procedură de administrare a probelor întăreşte principiul celerităţii sau operativităţii procesului civil, care, de fapt, este unul dintre scopurile pentru care a fost instituită procedura în discuţie . De asemenea, principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare se manifestă deplin în cadrul administrării probelor de către avocaţi.
Înainte de începerea procedurii propriu-zise de administrare a probelor, trebuie îndeplinită o procedură prealabilă, în cadrul căreia instanţa şi părţile au anumite obligaţii, nu înainte, însă, ca judecătorul să încerce împăcarea părţilor, dispoziţiile art.131 C.proc.civ. fiind aplicabile (art. 241 ind.4 alin.3 C.proc.civ).
Potrivit art. 241 ind.4 C.proc.civ., după constatarea valabilităţii consimţământului dat de către părţi în condiţiile art. 241 ind.2 C.proc.civ., instanţa va proceda astfel:
1. va soluţiona excepţiile invocate de părţi ori ridicate din oficiu.
2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie , formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii, adică ale art.49-66 C.proc.civ.
3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor.
4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate. În situaţia în care pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, vor fi aplicabile dispoziţiile art.270 C.proc.civ.
5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art.114 ind.1 alin.6 C.proc.civ.
6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor, în cazul în care se iveşte vreuna din aceste situaţii.
7. după soluţionarea împrejurărilor menţionate la pct.1-6 ale art.241 ind.4 alin.1 C.proc.civ. ori atunci când nu intervine nici una din aceste împrejurări, instanţa va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului. Dispoziţiile art.168 C.proc.civ., privind încheierea de încuviinţare a dovezilor, sunt aplicabile.
8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare.
Potrivit art.241 ind.6 alin.3 teza I C.proc.civ., probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. De la această regulă există două excepţii: cercetarea la faţa locului se efectuează de către instanţă potrivit dispoziţiilor de drept comun, art.215-217(art.241 ind.14 C.proc.civ.); luarea interogatoriului se va face de către instanţă în camera de consiliu (art.241 ind.15 C.proc.civ.).
Dacă în cursul administrării probelor de către avocaţi apar situaţii, numite incidente procedurale, care impun intervenţia instanţei pentru soluţionarea lor, termenul de 6 luni stabilit pentru administrarea probelor va putea fi prelungit, potrivit art.241 ind.5 alin.2 pct.1-4 C.proc.civ., astfel:
1. dacă se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe, termenul se va prelungi cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;
2. dacă, din orice cauză, a încetat contractul de asistenţă juridică dintre una din părţi şi avocatul său, termenul se va prelungi cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;
3. dacă una dintre părţi a decedat, termenul se va prelungi cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art.243 alin.1 pct.1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în cauză a moştenitorilor celui decedat;
4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se va prelungi cu perioada suspendării. Legiuitorul a avut în vedere cazurile prevăzute de art.242 alin.1 pct.1 , art.243 alin.1 pct.2-5 şi art.244 C.proc.civ.
În oricare dintre împrejurările prevăzute de art.241 ind.5 alin.2 C.proc.civ., partea interesată trebuie să sesizeze instanţa în condiţiile art.241 ind. 7 C.proc.civ., pentru ca aceasta să ia act de incidentul intervenit şi să îl rezolve. După sesizare instanţa va dispune citarea celeilalte părţi şi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.
Cât priveşte proba prin înscrisuri, art. 241 ind.6 alin.3 teza a II-a C.proc.civ. prevede că părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură. Legiuitorul a avut în vedere înscrisurile care nu au fost depuse în condiţiile art.112 alin.2 C.proc.civ.
În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit art.175, va dispune solicitarea înscrisului. Îndată ce înscrisul este depus la instanţă, aceasta va dispune comunicarea lui în copie fiecărui avocat (art.241 ind.8 C.proc.civ.) sau consilier juridic (art.241 ind.22 C.proc.civ.) al părţilor.
Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul sau consilierul juridic al părţii interesate va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte (art.241 ind.9 C.proc.civ.).
O caracteristică a procedurii în discuţie este şi aceea privind audierea martorilor.
Potrivit art.241 ind.10 alin.1 C.proc.civ., martorii vor fi ascultaţi la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, cu respectarea dispoziţiilor art.192 şi 196, fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Despre toate acestea se va face menţiune în declaraţia scrisă. Martorii arătaţi la art.195 (copilul mai mic de 14 ani şi persoanele lipsite de discernământ) vor fi audiaţi numai de către instanţă (art.241 ind.10 alin.2 C.proc.civ.) .
În cazul în care este încuviinţată o expertiză, părţile trebuie să treacă în programul de administrare a probelor numele expertului pe care l-au ales prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.
În situaţia în care părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, acesta va fi desemnat de către instanţă, potrivit art.202 (art.241 ind.13 alin.2 C.proc.civ.), prin tragere la sorţi, însă, în camera de consiliu, potrivit regulii că şedinţele de judecată în procedura administrării probelor de către avocaţi se face în acest loc.
Dacă expertul nu se înfăţişează şi nu efectuează expertiza,. Instanţa va soluţiona acest incident procedural în condiţiile art. 241 ind.7 C.proc.civ.
Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua de către instanţă potrivit art.215-217 (241 ind.14 teza I C.proc.civ.). Procesul-verbal va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor ori consilierilor juridici ai părţilor în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării (241 ind.14 teza a II-a C.proc.civ.).
Când s-a încuviinţat luarea interogatoriului, instanţa va cita părţile în camera de consiliu la termenul stabilit. Copii de pe interogatoriul luat părţilor, precum şi de pe cel luat persoanelor juridice conform art.222 alin.1 C.proc.civ., vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor (art. 241 ind.15 C.proc.civ.).
După administrarea tuturor probelor încuviinţate, reclamantul , prin avocatul său, va redacta concluziile scrise, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi şi, când este cazul, Ministerului Public (art. 241 ind.17 alin.1 C.proc.civ).
Potrivit art. 241 ind.17 alin.2 C.proc.civ., după primirea concluziilor scrise ale reclamantului, fiecare parte prin avocatul său şi Ministerul Public trebuie să redacteze propriile concluzii scrise, pe care le va înmâna reclamantului, conform alin.1, celorlalte părţi, precum şi Ministerului Public, dacă este cazul.
După aceasta se va trece la alcătuirea dosarului. Art.241 ind.18 C.proc.civ prevede că avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care se constată administrarea fiecărei probe. Dosarele vor fi numerotate, şnuruite şi semnate pe fiecare pagină de către avocaţii părţilor.
La expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art.241 ind.5 C.proc.civ., avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul alcătuit în condiţiile menţionate mai sus.
Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. Dacă la administrarea probelor a participat şi reprezentantul Ministerului Public, acesta trebuie citat .
La termenul fixat, instanţa poate proceda la judecarea în fond a cauzei, acordând cuvântul părţilor, prin avocatul sau consilierul lor juridic, precum şi, dacă este cazul, procurorului, pentru a pune concluzii.
avocatnet.ro explicăm legislația
Roxana Roxana, Consilier juridic
dalela23