Urgent..pot sa-mi pierd copilul?

jandera194 a scris:

Imi cer suze! Nu imi permit sa judec pe Lorellay! mai ales in aceasta situatie delicata! Va rog sa considerati ,ca ceea ce am scris , sant ..sfaturi(va rog considerati-le astfel!), care deriva din propria mea experienta! Stergeti "nuanta" imperativa, sau mai stiu eu, critica! Mai ales ca , lorellay este INTELIGENTA! Va rog sa "reevaluati" intentia mea,doar din spiritul a ceea ce am vrut sa transmit! Daca "forma".. nu a fost cea mai fericita, sa-mi fie iertata! Cu stima! Horia

Te rog nu te mai lua de mine....sunt convinsa ca-l cunosti pe EL..asa ca mai bine ia-te de el...
Ma poti judeca.....esti liber sa faci ce vrei....
Eu stiu ca ceea ce e scris cu litere mari pe un forum, sau ingrosat e intr-ul fel "strigat"....Asa ca te rog...
Nu e cazul aici ...pe un un forum juridic...fa-o pe privat daca vrei....

elis a scris:

Ca sa nu-l acceptati va trebuie multe argumente in favoarea neacceptarii acestui program .......... daca este doar din orgoliu ca nu vreti dvs sa-l acceptati, acest argument nu va fi luat in seama de catre instanta.

Puteti sa invocati instantei argumente care sa duca la convingerea ca acest program de vizita pe care l-a solicitat nu este bun pentru cresterea si educarea copilului.

O parere personala - offtopic - eu as accepta acest program :)

Ce argumente solide as putea aduce?Ce are greutate?
Sa va dau cateva exemple:
- copilul nu are voie in masina in fata, stie asta pentru ca ainteles discutand frumos cu el, "taticul biologic" nu intelege..si de aici iar avem crize de plans si ca vrea in fata ca daca el il lasa eu de ce nu il las;
-ii sune tatalui vitreg "tati" (niciodata nu am discutat cu copilul asta, am hotarat cu sotul meu ca poate sa-i spuna cum vrea el...pe nume sau oricum).Asa a vrut copilul:mi-a spus intr-o seara "eu o sa-i spun lui X tati...o sa mia gresesc si o sa-i spun X..da el e tati"..si asa a ramas....inainte vorbea de tatal biologic cu tati..dar nu o mai face...si cand mai ia in mana cate-o jucarie de la el...zice ca e de la tati lui Y(fetita lui)...de fiecare data ii spun ca e si tati lui care i-a dat viatza..si el spune ca da....da tati lui e tot x( aici mi-e cel mia frica de derutat copilul).Daca tatal biologic ar intelege asta ar putea accepta sa-i spuna pe nume, nu e un impediment sa se iubeasca....dar nu e de acord
- copilul are un ritual la culcare : nu sta nimeni langa el in pat, stam pe scaun pana adoarme, si asta dupa ce ne spalam, spunem noapte buna tuturor jucariilor, mai aruncam un ochi la desene animate si stinge el singur tv-ul....cum sa-l scot acum din ritmul asta..cand inca nici nu si l-a insusit bine?
- la masa nu mananca ce vrea el...decat dupa ce manaca ce ii da mami ( pentru ca eu stiu ca trebuie neaparat orez daca are probleme cu KK, sau iaurt , sau ciorbita..sau stiu ce a mancat ieri si nu-i mai dau azi...etc..)
-nu primeste nimic pana nu spune "te rog" si aici nu exista nici o exceptie....dar daca o zi ii se face spe plac si i se da ce vrea fara sa vb frumos...ne trebuie vreo 3-4 zile pana il readucem ....si nu e usor...
Eu cred ca astea sunt niste regului pentru binee copilului, un copil ce intra intr-o societate, trebuie indrumat spre niste reguli de buna purtare, reguli pentru crestere si dezvoltare....AngelaB cred ca stie ce vreau sa spun...
Deci ce argumente solide as putea avea?Declaratii ale mele?Sau ce?
Concret....Multumesc

Lorellay, la intrebarile astea ar trebui sa-ti raspunda avocatul tau. Daca ai increderere in el pastreaza-l, daca nu schimba-l, dar discuta cu el toate aceste aspecte.

Cat priveste ritualurile si obisnuitele copilului tau, iarta-ma dar mie una mi-e mila de el. Poate ca n-ar fi rau sa se-nvete si ca lumea poate avea si al ritm... decat acela pe care din egoism il numim uneori "buna educatie".

Eu am trait la bunici, la tara, cu nemarginirea cerului deasupra, in copac si cu vaca pe camp. Cand m-a luat mama de la tara la 4 ani a avut grija sa-mi spuna: "tu fat-o sa nu te-apuci sa zici saru-mana la toata lumea pe care ai s-o vezi in Gara de Nord, asa cum se zice pe la noi pe la tara". Si drept e ca o vreme n-am mai zis de loc, pentru ca nu cunosteam pe nimeni, si-asa imi zise mama ca-i bine: sa spui buna ziua celor pe care-i cunosti, iar eu nu stiam pe nimeni. Si asta nu m-a impiediat sa devin om, mai mult sau mai putin educat.
Cum poti sa pui in balanta un "te rog" si un "ritual de culcare" cu nesiguranta de sine si dezarmarea in fata lumii pe care o dezvolta un copil care nu are in spatele lui un tata?

Cum poti sa pui in balanta un "te rog" si un "ritual de culcare" cu nesiguranta de sine si dezarmarea in fata lumii pe care o dezvolta un copil care nu are in spatele lui un tata?
Nu am spus ca nu are in spate un tata!
Ba are....de ce doar tatal biologic poate fi tata?
In ce priveste un program al copilului..fiecare il face cum vrea..eu nu o sa fiu niciodata de acord....cu masa la orice ora, cand i-o fi foame..si culcatul cand i-o fi somn.....
Nu este nici o nesiguranta de sine in ce priveste copilul, nu e deloc dezorientat.....tocmai ca acum ar putea fi dezorientat....
Si nu ma intereseaza ce ritm are lumea...atat cat pot buna educatie o va primi....indiferent cat de rea si necivilizata e lumea....
In ce priveste avocatul.....o sa incerc sa stau de vorba....dar ea spune ca STABILIRE DOMICILIU e acelasi lucru cu INCREDINTARE COPIL...Asa e?

Legea spune asa: copilul minor are domiciliul la parintele caruia ii este incredintat. Copilul care are peste 14 ani poate cere si alt domiciliu.
Prin urmare: nu se poate deroga de la domiciliul minorului sub 14 ani, el va fi mereu la parintele caruia ii e incredintat. Instanta nu poate dispune altfel. Adica... instanta nu poate dispune sa stabileasca domiciliul minorului < 14 ani. Ea stabileste doar incredintarea, prin asta legea stabileste automat ca acela e si domiciliul.
Stabilirea domiciliului pentru un minor < 14 ani este fara obiect. :P Poate daca nu are un parinte caruia sa-i fie incredintat... dar nu e cazul si s-ar face alta discutie.
Daca dv. nu ati cerut incredintarea, instanta nu vi-l poate incredinta; daca nu vi-l poate incredinta, domiciliul minorului nu poate fi stabilit la dv.

Consider ca este o actiune prost intocmita. Parerea mea.

Referitor la program, consider ca este unul tolerabil. Nu se pot face discriminari pe baza de varsta in instanta: copilul e prea mic sa-si vada tatal etc. P{rin urmare, nu vad cum varsta ar afecta programul.
Mai mult, instantele stabilesc, mai nou, o luna in vacanta de vara, astfel ca 15 zile mi se pare super ok. Nu vad sa fie sanse sa il micsorati; evident, puteti incerca.

Nu are nicio relevanta cum se poarta tatal asa-zis vitreg; copilul si tatal biologic au dreptul, legal, sa aiba relatii personale si orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca mereu o legatura va exista intre el si celalalt parinte, indiferent cat de bine i-ar fi copilului fara tatal biologic. ;)
Copilul trebuie sa aleaga, pentru asta trebuie sa creasca, pentru ca sa aleaga cand e mare trebuie sa aiba relatii cu tatal pana atunci...:)
In toate cazurile, mi se pare de recomandat o relatie cu tatal chiar cand copilul e sugar. Nu cred ca niste rutine sunt mai importante decat crearea unei relatii cu tatal sau; astfel, in cazul dv., copilul chiar nu si-a dezvoltat aceste relatii, lucru care se vede din abordarea sa. Nu e tocmai ok, dv. poate aveti impresia ca-i dati sa aleaga, dar el alege in limite impuse. Asta e parerea mea, o puteti ignora. Nu e o judecata, sunteti libera sa va cresteti copilul cum credeti. :)
Apropo de ritmul lumii, m-am facut de cacao de cateva ori pentru ca mama mea avea alta idee de bun simt decat societatea in care traiesc. Si nu e tocmai ok sa ai 28 de ani, intr-o sala de judecata, sa-ti ceri scuze instantei ca nu ai roba pe tine ca ai avut un accident de dimineata cu ea... si sala sa izbucneasca in icnete de ras!!! :)) Sincer, am fost dezorientata vreo 2-3 minute... Adica ok, nu se cere scuze, bine, da' chiar atat de grav e ca unul dintre avocati a gasit de cuviinta sa faca asta? :-/
Cred ca aceeasi reactie as fi avut-o daca ma descheiam la pantaloni. :D
In concluzie: mi-au intrat in sistem toate rutinele astea, nu inseamna ca imi si servesc. In plus, acum imi e mult mai usor, sunt adult si pot distinge anumite lucruri, ca si copil insa mi-a fost mult mai greu.

Referitor la ultima chestiune juridica pe care am retinut-o din mesajele dv., anume competenta teritoriala: consider ca e intemeiata sustinerea tatalui, nu e comeptenta instanta de la domiciliul dv.

Astfel, referitor la avocata: faceti cum credeti, dar actiune facuta prost si la o instanta necompetenta... #-o
Bafta multa si un copil fericit!