Am avut zilele trecute cu pustiulica o discutie despre rasplata – eram incantata de rezultatele foarte bune de la matematica, unde are nevoie de mai multa munca decat la citire, scriere etc. M-a luat gura pe dinainte si i-am spus:
- Pentru asta, meriti o rasplata! (nu sunt adepta recompenselor pentru note, le ofer doar cand ’’munceste’’ pentru casa)
Desigur ca i-au lucit ochisorii:
- Ce rasplata? Ar merge un pic de ciocolata...
Eram sigura ca la asta se va gandi pentru ca sunt ceva probleme cu greutatea si avem restrictii destul de severe, asa ca m-am lansat in explicatii:
- Pai exista rasplata materiala, adica iti dau ciocolata, sau rasplata morala, puiule (imi incercam norocul) adica te iau in brate, iti dau pupici multe, multe si anunt toata familia cat de tare esti la mate, asta nu te-ar multumi mai mult? Nu ai fi mai fericit decat daca ai manca o bucatica de ciocolata? (mizam pe faptul ca e cam vanitos). Deci...?
As fi putut sa jur ca alege rasplata morala, e tare pupacios si pe deasupra, v-am zis ca tot se infoaie cand il lauzi.
S-a gandit, s-a gandit... si a zis:
- Mami, burticuta mi-a zis ca ar fi foarte fericita daca i-ai da ciocolata. Nu eu, mami, burticuta vrea rasplata aia cu fericirea...
In urma acestui raspuns, a fost rasplatit atat moral, cat si material :hugall:
Like father like so ... Nununu! Nu-i asa! Fiecare cu gusturile lui.
Personaje:
Horea: 4 ani, posesor de aripioare si pluta pentru inot;
Sonia: 5 ani poseda o mutrisoara superba, ochi verzi, par lung saten deschis si casca pentru inot plus o minge cu Winnie the Pooh;
Cristina: 5 ani jumatate, simpatica foc, bruneta, tata "politai" (calitate afirmata in soapta cu vocea tremurand de emotie) insa se supara foarte usor si exagereaza efectele unora din evenimentele negative.
Eu: Cum ma stiti, afara de burta despre care nu stiti dar va zic acuma.
Toata actiunea se petrece intr-o piscina acoperita in care apa are cam 1 m astfel ca toti copiii pot sta in picioare si se joaca cu mingea Soniei. Mingea si mana Soniei o nimeresc pe Cristina (neatenta) intr-o ureche iar aceasta incepe sa planga.
Eu: (intervenind impaciuitor) Haide Cristina, gataaaa, nu mai plange, doar nu te-a lovit intentionat si nu poate fi prea rau. Haide sa vad. Nu se vede nimic!
Cristina: (plange cu lacrimi mari si cu suspine si imi arata o invizibila rana la ureche) Uiteeeeeeeee! Cum nu se vedeeee! Ma doaaaareeee! Auuuuu, ce ma doaaaaareeee ...
Eu: (cu calm) Haide, Cristina, Sonia o sa-ti ceara iertare si o sa treaca.
tot Eu: (intorcandu-ma catre Sonia) Asa-i ca-ti pare rau si ca-i ceri iertare?
Sonia: (strange buzele si ma fulgera din ochii verzi). Nu.
Eu: (ma fac ca n-am auzit si ma intorc cam incurcat catre Cristina si incerc sa o consolez) Haide, Cristina, nu mai plange, esti asa de dragalasa cand razi. Nu mai plange ca te faci urata daca plangi. (nimic nu ajuta, plansul curge in cascade)
Eu: (iluminat de o stralucita idee) Uite, te pupa Horea ca sa nu mai plangi, bine?
Horea: (foarte ferm) Eu numai pe Sonia o pup!
Cortina :rofl:
O noua "bijuterie" de-a Puiului meu:
Ieri seara, pe la ora 21.00, dupa baita, fiind super incantat de noua jucarie primita ( o masina de tuns iarba), Strumful meu imi zice: " Mama, hai sa mergem afara, sa tundem iarba". Eu, mama grijulie fiind, i-am raspuns: " Mama, nu putem iesi acum afara pt. ca doar ce ai facut baita si poti sa racesti; si, in plus, imediat se face noapte!":yes:
A stat putin si s-a gandit, fixandu-ma permanent cu privirea si mi-a raspuns: " Mama, hai sa gonim noaptea, sa vina iar soarele!":-/
Eu: " Nu putem sa facem noi asa ceva. Nu sta in puterea noastra.":console:
El ( la fel de hotarat si sigur pe el): " Ba putem, mama, strigam tare, tare la noapte sa plece, sa o speriem, si vine iar soarele":giggle:
Reactia mea: No comment:O
Ieri am prins in direct, pe strada, cazatura unui pusti de cel mult 3 ani intr-o baltitza - ca nu pot sa-i spun balta, as exagera. Atitudinea lui fata de cazatura m-a umplut de respect: pe langa faptul ca s-a ridicat imediat ignorand mana mamei, cand a constatat ca si-a udat pantalonii doar pe un genunchi s-a trantit imediat si cu celalat inapoi in apa.
- Ce faci, mai?! (maica-sa, asa :O)
- Pai nu vezi ca nu-s uzi de tot (dumnealui, impasibil, de-acolo de jos)
Asa mi-am adus aminte de o intamplare asemanatoare cu al meu copil.
Inainte de incepe ultimul an de gradinita a avut pretentii mari si neobisnuite in privinta tinutei – a fost prima oara cand nu i-a convenit ce hainute ii pregatisem. Am cautat 2 zile dupa o camasa alba cu vesta, i-am cumparat si cravata… Abia a asteptat sa vina prima zi. Nu am stat prea mult pentru ca na, ca in prima zi: flori, pupaturi si lista cu necesarul de rechizite, apoi La revedere, ne vedem maine dimineata.
(Va aduc aminte, celor care ati mai citit acest topic, ca maica-mea merge foarte des la biserica si nu merge doar ca sa faca prezenta, se comporta si vorbeste intr-adevar crestineste, iar copilul meu a stat foarte mult timp cu ea si acest lucru se vede / simte si acum. Nu injura, sau daca o face are un stil asa, soft.)
Era urat afara, de 2 zile plouase incontinuu si inca era innorat. In jurul gradinitei, balti. Multe. De diferite adancimi si latimi. Al meu a gasit-o desigur pe cea mai intinsa – ca sa incapa, ca e mare – si a facut un plonjon spectaculos: in loc sa intinda mainile in fata, ca sa atenueze cazatura, le-a desfacut larg si s-a lipit de pamant. A pornit pe loc sirena si urla de acolo de jos:
- Mustre-te Domnul sa te mustre Satana care m-ai facut sa cad!
Acum 10 minute mi-a sunat telefonul. Pe ecran, numele invatatoarei pustiului meu. :O Pana acum m-a mai sunat de 3 ori in 2 ani: de 2 ori pentru ca se lovise si o data pentru ca avea febra. Am raspuns cu inima stransa:
- Buna dimineata, ce s-a mai intamplat?
- Buna dimineata, nimic! Numai putin, ca vi-l dau pe el...
Am simtit un zambet in voce, drept care m-am relaxat. Dar n-a durat decat pana am inceput sa vorbesc cu dumnealui (care a fost intotdeauna, dar intotdeauna foarte respectuos cu mama lui):
- TU! Tu nu mi-ai pus nimic de mancare astazi! Numai eu din toata clasa n-am pachetel, a trebuit sa-mi cumpere doamna un corn!
- Aaaa... cum sa nu-ti pun? Ti-am pus!
- Unde mi-ai pus? Ca in geanta nu-i!
M-am gandit ''Stiu sigur ca l-am pus in geanta…'' dar m-a lovit un gand si am verificat. Pachetelul lui era intr-adevar intr-o geanta, dar in geanta MEA. Si pachetelul meu era tot in geanta mea. Asa ca am spus:
- Scuze, mai, m-am grabit si din greseala l-am pus la mine in geanta, m-am grabit ca era tarziu bla-bla, ce era sa zic. Si asa abia vorbeam, pentru ca imi statea rasul in gat.
- Mai lipsea sa-mi pui mie tigarile tale, ca nu mai vedeam nici corn de la doamna, a fost concluzia etiopianului.
Eu am inchis prima. N-am vrut sa-mi risc distrugerea totala a prestigiului - si in fata doamnei era prea mult:yes:
avocatnet.ro explicăm legislația
Adalbert Gabriel Gazdovici, Avocat
ContSters196669, utilizator
ContSters98240